Femeile și puterea - o analiză a spațiului audiovizual românesc din perspectiva teoriilor politice feministe

INTRODUCERE

“Care este rolul femeilor în societatea românescă?” rămâne în continuare o

întrebare la care cei mai mulţi analişti şi politicieni par să nu dorească a găsi un răspuns.

Atunci când vine vorba de soluţii, situaţia devine chiar mai gravă.

Mişcările şi teoriile feministe constituie cele mai importante arme în conturarea

răspunsurilor şi soluţiilor la astfel de întrebări. Căutând egalitatea, libertatea şi dreptatea,

indiferent de genul persoanei, feministele au pledat pentru schimbarea percepţiei şi

paradigmei masculine asupra “sexului frumos”, gingaş, inocent şi, mai presus, de orice

“slab” şi supus.

Asociate tradiţional spaţiului domestic (gospodăriei, familiei), emoţionalului şi

iraţionalului, femeile au fost constant dominate şi controlate de-a lungul istoriei de către

bărbaţi fie ei “capi” ai familiei (taţi, soţi), fie politicieni (neacordarea dreptului de vot

decât foarte târziu), fie simpli cetăţeni ale căror prejudecăţi şi stereotipii s-au propagat dea

lungul secolelor transformând femeile în proprietăţi personale atât din punct de vedere

domestic (dihotomia spaţiu public/spaţiu privat) cât şi din punct de vedere sexual

(controlul asupra reproducerii, violul – inclusiv cel marital -, hărţuirea sexuală şi, mai

recent, transformarea mediatică a femeilor în obiecte sexuale – “sex object”). Astfel,

femeile au fost “construite” social pe o poziţie de inferioritate şi subordonare faţă de

bărbaţi.

Pornind de la aceste realităţi sociale, îmi propun în lucrarea de faţă să analizez în

ce măsură producţiile mediatice ale televiziunilor constituie un mediu de maximă

importanţă pentru promovarea prejudecăţilor şi stereotipiilor de gen la nivelul influenţei

colective.

În conturarea propriu zisă a spaţiului mediatic românesc am abordat o analiză

critică a imaginii femeilor şi adolescentelor promovate prin intermediul emisiunilor de

divertisment, talk-show-rilor, spoturilor publicitare, ştirilor şi sit-com-urilor a cinci dintre

cele mai urmărite2 televiziuni din România care au acoperire la nivel naţional: TvR 1,

Prima Tv, Antena 1, Pro Tv şi Acasă Tv.

2 A se vedea anexa nr. 4

8

Am monitorizat cele cinci posturi de televiziune în perioada 15 martie - 15 iunie

2005. Menţionez că nu este vorba de o analiză cantitativă, ci una calitativă, singurele

aspecte cantitative fiind preluarea anumitor date din Barometrul de Gen efectuat în 2000

şi a graficelor de audienţă atât din cadrul posturilor tv, cât şi din datele publicate de

Consiliul Naţional al Audiovizualului în raportul “Utilizare, atitudini şi satisfacţii ale

consumatorilor de radio şi televiziune martie-mai 2004”3

Prin acest proces de monitorizare am dorit să scoat în evidenţă diversele ipostaze

în care se regăsec femeile atunci când vine vorba de divertisment, ştiri sau publicitate.

De asemenea, în analiza imaginii propriu zise am ţinut cont de mai multe aspecte precum:

rolurile în care se regăsesc femeile, temele de discuţie propuse de şi pentru femei,

modalitatea de a le expune, ţinuta vestimentară şi limbajul utilizat şi cine prezintă:

femeile sau bărbaţii. Principalele abordări teoretice au vizat teoriile postfeministe ale lui

Naomi Wolf legate de mitul frumuseţii (în special atunci când vine vorba de televiziune),

cele ale feministelor Gaye Tuchman şi Collette Beauchamp (care aveau să aducă în prim

plan impactul negativ pe care mass-media îl are la nivel de gen, atunci când prezintă

imaginii false şi stereotipii privind femeilor) şi teoriile Andreei Dworkin referitoare la

pornografie şi rolul său degradant în construcţia identităţii feminine.