Greșeli privind morfologia și sintaxă folosite în audiovizual

Libertatea de exprimare în cazul presei profesate într-un spaţiu democratic, România după 1990, a reprezentat tentaţia abdicării de la folosirea corectă a limbii române în favoarea exprimării „pe înţelesul tuturor”. „A fi pe placul ascultătorilor sau telespectatorilor” a devenit o prioritate în strategia de programe pentru obţinerea unei audienţe crescute, în cazul posturilor de radio şi de televiziune private reprezentând condiţia rămânerii în spaţiul mediatic aflat sub imperativul concurenţei. Această strategie nu este dublată întotdeauna şi de o grijă pentru realizarea unor exprimări în spiritul normelor specifice limbii române actuale.

După cum bine ştim, prezentatorul unei emisiuni participă la construirea imaginii de marcă a postului pe care îl reprezintă, prin spontaneitatea sa ori modul său de prezentare, sau, din contră, prin greşelile pe care acesta le face. Astfel posturile de radio şi televiziune şi-au lăsat amprenta asupra publicului, atrăgându-l sau dezgustându-l.

Consecinţa imediată a compromisului, greşit înţeles, făcut audienţei, de transmitere a informaţiei „cu orice preţ” (sintagmă des reperată în discursul managerilor de presă) a fost numărul mare al abaterilor de la corectitudinea limbii.

Cuvântul şi contextul sunt două noţiuni de care nu se poate face abstracţie în actul comunicării lingvistice Conform Dicţionarului Explicativ Român, cuvântul „greşeală” înseamnă o faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); o eroare; astfel dezacordurile afectează claritatea şi acurateţea mesajelor transmise prin mass-media. „Frecvenţa dezacordurilor în presă şi în audiovizual (acordul fiind considerat de cei mai mulţi receptori un indicator al educaţiei) duce la scăderea credibilităţii mass-media şi uneori la „pierderea” unui segment de cititori instruiţi”

Pentru a dezbate această temă, am analizat rezultatele monitorizării posturilor de radio şi televiziune (în perioada mai iunie realizate de Academia Română şi Consiliul Naţional al Audiovizualului. Astfel, observaţiile lingvistice constau atât în „erori indiscutabile, care pot fi verificate cu uşurinţă cu ajutorul instrumentelor normative existente (DOOM, gramatici), cât şi în greşeli mai puţin evidente sau în erori care presupun posibile controverse de tipul: variante neliterare, variante care, deşi nu sunt acceptate de DOOM, sunt înregistrate în DEX, bâlbâieli, repetiţii, cacofonii, clişee sau stridenţe de registru stilistic”

I. Morfologia

Morfologia este partea gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor.

În morfologie, cele mai întâlnite greşeli constau în desinenţele de neutru plural -e şi -uri, cu oscilaţii în ambele sensuri. Apariţia formelor greşite de plural la substantivele şi adjectivele de genul feminin, a formelor greşite de indicativ imperfect, precum şi a greşelilor privind înlocuirea unor forme adverbiale cu forme adjectivale corespondente constituie „încălcări flagrante ale corectitudinii limbii”

Clasificarea greşelilor de morfologie:

1. Forme greşite ale unor substantive

1.1. Forme de singular

1.1.1. Greşelile provin, în unele cazuri, din necunoaşterea genului substantivelor:

– „Acei pacienţi nu au prezentat nicio simptomă” (B1 TV, 21.V) – corect: niciun

simptom.

1.1.2. Alteori, greşelile provin din necunoaşterea desinenţei de genitiv-dativ:

– „sunt adaptaţi cerinţelor pieţii noastre” (B1 TV, 31.V) – corect: pieţei;

– „în domeniul filosofiei şi medicinii aristotelice” (Radio România Cultural, 9.VI) – corect: medicinei;

1.1.3. Anglicismul mass-media este tratat ca invariabil, forma de nominativ-acuzativ fiind folosită în locul celei de genitiv-dativ, mass-mediei:

–„reprezintă pentru noi ancheta mass-media o probă ” (OTV, 20.V) – corect: mass-mediei;

– „Interesul media pentru finală” (Realitatea TV, 20.V) – corect: mediei.