Introducere în Mass Media

INTRODUCERE

Ansamblul mijloacelor de informare, considerat atât ca sistem autonom cât şi ca subsistem al sistemului social sau al celui cultural, se află într-un proces permanent de intercondiţionare cu societatea.

Mass-media interferează cu toate domeniile de activitate, influenţa sa fiind în cele mai multe cazuri prolifică sau chiar indispensabilă. Lucrarea de faţă nu îşi propune să evidenţieze funcţiile mass – media şi nici să pună într-o lumină extrem de favorabilă activitatea de comercializare a presei, care trebuie să vândă ca o firmă de detergenţi, folosind orice metode.

Lucrarea îşi propune doar o trecere în revistă a metodelor, principiilor şi practicilor, prin care produsele media, produsele veritabile, să fie promovate, pentru a cunoaşte o cât mai largă circulaţie şi a putea să-şi îndeplinească funcţiile specifice. Cu alte cuvinte, voi încerca să propun o serie de practici de promovare prin care publicul însuşi să fie atras, altfel decât prin mesaje de divertisment care, se ştie, sunt cel mai mult receptate şi, implicit, preferate de ziarişti şi manageri.

Pentru a putea fi rentabilă şi a putea face faţă concurenţei, consider că o instituţie media ar trebui să dispună de departamente eficiente de management şi marketing, care să sprijine demersurile corpului profesional propriu-zis, fără a interveni în politica editorial.

Toate aceste departamente, în colaborare, ar putea elabora un mix de marketing eficient: în politica de produs, deciziile să aparţină corpului jurnalistic, marketingul intervenind doar prin acţiuni de studiu de piaţă şi eventual, prin sugestii referitoare la forma de prezentare a conţinuturilor decise de jurnalişti (design, format, tot ceea ce s-ar putea numi, cu o mică exagerare, „ambalaj”), urmând ca în politicile de stabilire a preţului, de distribuţie şi de promovare deciziile, luate tot prin consultare reciprocă, să aparţină în cea mai mare măsură specialiştilor în marketing şi management. Cum am precizat, lucrarea nu militează pentru conceperea presei ca pe o instituţie care trebuie să fie, înainte de orice, profitabilă, concepţie respinsă de majoritatea jurnaliştilor şi specialiştilor în media. Nu consider că media trebuie să producă şi să promoveze doar ceea ce se vinde, ci că media trebuie să producă şi să difuzeze mesaje de interes pentru public, care trebuie însă promovate pentru a putea face faţă concurenţei produselor amintite în primul caz.

De aceea, cred că soluţia optimă pentru media este să practice ceea ce Koetler denumea “marketing social sau uman”, adică să elaboreze, prin specialişti proprii sau, dacă e prea costisitor, prin agenţii specializate, politici de promovare care să pună în valoare mesajele, astfel încât să se realizeze şi un profit care să permită acoperirea costurilor şi, eventual, investiţii noi (suplimente, emisiuni noi sau reînnoirea celor existente), să se satisfacă şi dorinţele publicului şi să se asigure şi buna evoluţie pe termen lung a societăţii (media poate şi trebuie să îşi aducă aportul la bunul mers al vieţii sociale).

Fie că luăm în calcul postura de întreprindere economică a media, fie pe cea de organizaţie cu roluri exprese la nivelul societăţii, în centrul atenţiei se impune produsul media – articolul, emisiunea, etc. Acest produs este atât elementul concret, material prin care se exercită funcţiile presei şi care trebuie vehiculat pentru a-şi atinge obiectivele cât şi produs în sensul strict economic, de bun care trebuie vândut pe o piaţă pentru a putea obţine profit.

Iar acest produs trebuie promovat, pentru a putea atrage publicul, mai ales în condiţiile în care scena mass-media cuprinde în prezent un număr mare de ofertanţi, care se concurează printr-o gamă largă şi diversificată de produse similare.

Prin urmare, media trebuie să preia din sfera comercială toate acele practici şi metode prin care să-şi poată promova produsele, înţelegând prin promovare nu doar strict acţiuni de persuadare a publicului, de determinare a deciziei cumpărătorului ca efect, de exemplu, al unei reclame reuşite ci şi acţiuni, practici prin care se explică utilitatea produsului, prin care se educă publicul.

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MASS MEDIA

1.1. Definiţii şi clasificări

Mass media ne ocupă foarte mult timp în zilele noastre- în multe cazuri a ajuns să înlocuiască foarte multe activităţi, atât pe cele din timpul liber cât şi pe cele de la locul de muncă. Cei mai mulţi dintre noi petrec multe ore în casă, uitându-ne la televizor, ascultând radioul sau citind ziare şi reviste. Televizorul stă deschis acasă aproximativ 7 ore pe zi devenind cel mai popular mijloc mass media în ultimii ani.

Consumul mass media este vazut doar că o modalitate de entertainment, în ciuda acestui fapt mijloacele comunicării de masă sunt şi o baza educaţională şi informaţională. Mass media apelează la o mare diversitate de conţinuturi pentru a atrage audientele.

Factorii psihologici sunt foarte importanţi în alegerea mijlocului mass media. Putem găsi exemple în viata noastră de zi cu zi. Folosim ghidurile de timp liber din ziare pentru a ne planui weekendul, backgroundul unei melodii difuzate la radio ne face să ne simţim singuri sau plictisiţi. De asemenea modelul consumului mass media este influenţat şi de mediul familial, de obiceiurile şi de comportamentul cu care suntem familiari.

Factorii culturali, naţionali cât şi stratificarea sociaă şi economică afectează consumul mesajelor mass media. Suntem cuprinşi într-un sistem social, interacţionăm şi depindem de el. Uneori suntem constranşi a alege ce ni se dă. Acest comportament “low involvement behaviour” trece barierele controlului individual.