Jurnalismul de Investigație

Introducere

Actualitatea temei. În prezent tot mai des în presă, pe ecranele televizoarelor şi la radio apar subiecte la rubrica „jurnalism de investigaţie". Dar presa de investigaţie din Republica Moldova încă se mai caracterizează prin articole nesemnate, lipsa interviurilor de confruntare sau relatarea unor investigaţii realizate de instituţii ale statului.

Peste tot în lume, jurnalismul de investigaţie se defineşte prin cercetare originală asupra unor subiecte de interes public, dezvăluirea de informaţii pe care anumite persoane încearcă să le ţină ascunse adânc şi pentru a-1 ajuta pe cititor să înţeleagă ceea ce se întâmplă în lumea noastră tot mai complicată.

Dorinţa jurnalistului de a fi în serviciul societăţii şi de a lupta pentru adevăr şi dreptate sunt motivele de bază ale jurnalismului de investigaţie. Aspectele pozitive ale investigaţiei sunt posibilitatea jurnalistului de a câştiga o reputaţie bună, avansare în serviciu, un posibil câştig financiar, de ex., de la publicarea unei cărţi despre rezultatele investigaţiei. Pentru mijloacele de informare în masă — reputaţia unui apărător al valorilor sociale, posibilitatea de a obţine încrederea cititorilor săi.

Asigurarea accesului la informaţie este un atribut al unei guvernări democratice. Moldova se poate lăuda сu o lege privind accesul la informaţie, adoptată încă în 2000, care corespunde cerinţelor internaţionale. Cu toate acestea respectarea acestei legi, la fel ca şi a multor altor, rămîne a fi o corigentă, greu de depăşit. Cetăţeanul simplu nu numai că nu poate obţine informaţia de interes public de la organele de stat şi de la funcţionarii abilitaţi, dar nici nu ajunge să fie ascultat. De ce să vorbim de cetăţeanul de rînd şi accesul la informaţie, dacă ziariştii, cei care sînt mai răzbătători, nu pot obţine de la diferite structuri de stat informaţia de interes public, pentru a o prezenta cetăţenilor.

Din aceste considrente putem afirma că tema aleasă este foarte importantă la momentul actual.

Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul dintre acestea expune coordonatele jurnalismului de investigaţie, de la definiţii sau etapele parcurse de un articol de investigaţie şi până la tipurile de surse de informare.

Al doilea capitol pune bazele metodicii jurnalismului de investigaţie.

Dincolo de teorie, această lucrare s-a concentrat asupra aspectelor practice.

Partea practică a acestei lucrări, în Capitolul III, cuprinde o monitorizare efectuată asupra articolului de investigaţie în domeniul social, publicat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice. Monitorizarea se organizează în jurul câmpurilor - titlul articolului, autor şi sursa investigaţiei.

Capitolul I.

Consideraţii generale cu privire la jurnalismul de investigaţie

1.2 Noţiuni generale despre jurnalismul de investigaţie

Noţiunea de „jurnalism de investigaţie" a intrat doar recent în uzul profesioniştilor. De aceea nu a fost creată deocamdată o teorie ştiinţifică solidă în acest domeniu. Mulţi oameni de ştiinţă discută până în prezent dacă jurnalismul de investigaţie trebuie evidenţiat ca o direcţie separată în dezvoltarea jurnalismului.

Jurnalism de investigaţie - material bazat, de regulă, pe lucrul şi iniţiativa proprie, asupra unui subiect important pe care anumite persoane sau organizaţii ar dori să-1 păstreze în secret.

Trei elemente de bază ale jurnalismului de investigaţie:

• jurnalistul efectuează o investigaţie care nu a fost realizată de nimeni altul (inclusiv, investigaţia primară);

• tema articolului este destul de importantă pentru cititor sau telespectator şi este prezumtiv legată de afaceri dubioase sau cu neglijenţă, dar dovezi privind acest fapt nu există;

• alţii încearcă să ascundă publicului faptele care au fost elucidate pe parcursul investigaţiei.

Jurnalismul de investigaţie nu poate apărea fără iniţiativa, ideile şi eforturile ziaristului. Este un material, având o înaltă valoare de noutate şi o importanţă mare pentru societate. Investigarea se bazează pe o mulţime de izvoare de informaţie - oameni, documente şi observare personală. în multe cazuri ies la iveală materiale pe care autorităţile ar dori să nu le dezvăluie. însă uneori în timpul investigaţiilor se utilizează informaţii primite nemijlocit de la reprezentanţii puterii.