Manipularea

I. Comunicarea - procesul de transmitere şi recepţionare de mesaje

Comunicarea poate fi definite ca fiind procesul de transmitere si receptionare de mesaje care pot fi procese mentale (concluzii, gânduri, decizii interioare) sau expresii fizice (gesturi, sunete). Oamenii preiau mesaje, le prelucreaza spre a le întelege si lanseaza mesaje pentru atingerea anumitor scopuri. Totodata, tipurile de mesaje pe care le implica comunicarea sunt mesajele verbale si mesajele nonverbale.

1. Mesajele verbale

Termenul de mesaj verbal semnifica un mesaj transmis prin limba scrisa sau prin cea vorbita, adica este exprimat fie în cadrul unor discutii fie pe parcursul unor scrieri.

Discutiile sunt cele mai frecvente cai de transmitere a mesajelor verbale [1]. Acestea includ conducerea, derularea unor întruniri / sedinte, speech-uri, vânzarea de produse si servicii, acordarea de consultanta angajatilor, solutionarea unor reclamatii, derularea unor activitati de negociere etc.

a) Comunicarea orală este foarte diferita de cea scrisa întrucât ofera mai multe modalitati de transmitere a mesajului. Comunicând oral se pot corecta imediat aspectele percepute necorespunzator, se pot accentua anumite parti ale mesajului, clarifica idei, exprima atitudini. Aceasta este probabil explicatia pentru faptul ca oamenii prefera sa comunice fata în fata sau prin telefon decât în scris.

b) Comunicarea scrisă este o forma mai pretentioasa de comunicare verbala. Atunci când se scrie, mesajul trebuie transmis clar si concis înca de prima data. Îndemânarea de a scrie se dobândeste în timp si presupune mai multa creativitate decât cea de a vorbi. Comunicarea scrisa în afaceri este extrem de importanta întrucât e o sursa majora de documentatie. Astfel, daca oamenii ar apela doar la mesajele orale ar fi dificil de amintit ceea ce s-a comunicat anterior; de aceea în afaceri o mare importanta revine cuvântului scris.

Modul în care mesajele verbale sunt percepute este o consecinta directa a anumitor îndemânari pe care respectivul receptor si le-a însusit. Este vorba de îndemânarea de a audia, citi si gândi eficient.

Audierea este îndemânarea în comunicare cea mai putin utilizata în mod eficient. Când o persoana este

în interactiune fata - în - fata cu o alta, este foarte probabil ca la un moment dat aceasta sa înceapa sa "viseze cu ochii deschisi". Motivul este acela ca un individ poate asculta aproximativ 500 de cuvinte / minut; însa cei mai multi dintre oameni rostesc aproximativ 125 cuvinte / minut, adica cuvintele sunt rostite de 4 ori mai lent decât s-ar putea asculta. În plus, audierea implica mai mult decât simpla auzire a vorbelor rostite. Presupune asezarea cuvintelor în perspectiva lor corespunzatoare precum si urmarirea mesajelor acompaniatoare care pot contrazice sau confirma cuvintele rostite. Audierea implica de asemeni obiectivitate.Citirea eficienta este o importanta îndemânare în comunicare. Este esentiala capacitatea de a sumariza un document si de asemeni capacitatea de a decide imediat ce parte poate avea efecte considerabile si ce trebuie facut în legatura cu aceasta. Gândirea oamenilor este realizata în termeni verbali. Luarea deciziilor, solutionarea problemelor, planificarea, organizarea, alte activitati de afaceri necesita considerabile procese de gândire. În timp ce gândirea verbala poate impune anumite limite asupra creativitatii, aceasta este o forma de comunicare interpersonala utila în coordonarea celorlaltor îndemânari în comunicare. Desigur, oamenii nu folosesc doar cuvinte pentru a comunica. Ori de câte ori se comunica, se trimit în exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când nu scriem sau vorbim noi totusi comunicam ceva, uneori neintentionat. Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicarii este uneori denumit ‘‘metacomunicare’’ (cuvântul grecesc ‘‘meta’’ înseamna ‘‘dincolo’’ sau “în plus”). ”Metacomunicarea” este deci ceva în plus fata de comunicare si trebuie sa fim constienti de existenta sa.

Trebuie subliniat ca metacomunicarea, care însoteste orice mesaj, are o importanta deosebita, întrucât ascultatorul va folosi acesta “chei”, adica mesajele non-verbale pentru a-l ajuta sa interpreteze ce i se comunica, dar , mai important, el va prelua întelesul mai degraba din metacomunicare decât din cuvintele auzite, în special atunci când “una se spune si alta se face”. Daca de exemplu, atunci când o persoana este suparata, aceasta încearca sa ascunda acest lucru, trebuie sa fie constienta de pozitia corpului, modul în care foloseste gesturile, privirea, expresia fetei, tonul vocii care pot trada.

2. Mesajele nonverbale

Mesajele nonverbale implica miscarea corpului, caracteristicile fizice, distanta, atingerea, paralimbajul, artifact-urile, mediul, timpul, mesajele nonverbale scrise reprezinta mai mult de 65% din mesajele transmise prin comunicare. Comunicarea nonverbala este, asa cum am specificat si mai sus, aceea care transcende comunicarea scrisa sau orala [2]. Mesajele nonverbale pot întari, complementa, contrazice sau înlocui mesajele verbale. Miscarea corpului, a fetei , a capului, a ochilor. Felul în care o

persoana se misca sau îsi foloseste corpul furnizeaza informatii despre acea persoana. În general oamenii dau din cap pentru a indica aprobarea sau pentru a încuraja o alta persoana în cea ce spune ori face.