Manipularea prin Cuvinte

REZUMAT

Manipularea este un subiect foarte dezbătut în zilele noastre.

Omul a fost de-a lungul istoriei şi este, în continuare, o victimă a manipulărilor din partea autorităţilor statale, organizaţiilor politice, comerciale sau media. Omniprezenţa manipulării pune sub semnul întrebării de la corectitudinea unor cauze, până la acurateţea unor raportări. Scopul a fost acelaşi, de domolire şi utilizare a forţei mulţimilor, pentru scopurile urmărite de un lider. „Printr-un efort cotidian, anonim, şi, în general, neinteresant, de comunicare, individul a fost calibrat în interiorul sistemului social a cărui regulă fundamentală a fost şi a rămas supunerea.”

Referatul prezintă formele şi tipurile manipulării manifestate atât în viaţa publică, cât şi în cea privată, cu scopul de a ne ajuta să înţelegem şi să descifrăm modurile de influenţă la care suntem supuşi zilnic de către mass-media, publicitate şi totodată să ne dăm seama atunci când suntem manipulaţi în viaţa cotidiană de către autorităţi sau chiar de persoanele din jurul nostru. Referatul cuprinde: introducerea, cap I.Manipulare interpersonală, cap II.Manipularea publică (prin mass-media, publicitate şi politică) şi concluziile.

În introducere am definit manipularea şi tipurile acesteia (mici, medii, mari) cu exemple concrete pentru fiecare tip.

În capitolul I am dezbătut cele 3 tehnici de manipulare prin infuenţă interpersonală, propuse de R.V. Joule si J.L. Beauvois în “Tratat de manipulare”(piciorul în uşă, uşa-n nas şi amorsarea), iar în capitolul II am prezentat principalele metode şi tehnici prin care se realizează manipularea în cele 3 domenii de interes general: mass-media, publicitate şi politică.

Subcapitolul Manipularea prin mass-media prezintă definirea conceptului de mass-media şi clasificarea lui şi totodată unele practice de manipulare cu ajutorul audio-vizualului şi a presei scrise (propaganda, dezinformarea, intoxicarea, discreditarea).

Manipularea prin publicitate se realizează prin 2 metode de abordare a publicului: ca mulţime şi ca individ.

Manipularea politică se realizează prin intermediul articolelor din ziare, prin intermediul emisiunilor televizate sau chiar prin discursul liderilor şi are ca scop dezorientearea şi înşelarea maselor, pentru beneficiul liderilor politici.

INTRODUCERE

Manipularea este acţiunea de a influenţa prin mijloace specifice opinia publică, astfel încât persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform ideilor şi intereselor proprii. În realitate însă, ele preiau o părere (argumentare, idee, evaluare) care nu le aparţine, ci le-a fost indusă prin diferite mijloace. Principalele tehnici prin care se realizează manipularea opiniei publice sunt zvonul, intoxicarea, dezinformarea şi propaganda.

Într-o exegeză recentă , manipularea este definită ca „acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”.

Clasificarea manipulărilor (cf. Ficeac, 1997):

1) Manipulările mici -obţinute prin modificări minore ale situaţiei iniţiale

-pot avea uneori efecte surprinzător de ample.

( Ex: Romania 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane: În 1992, în România, televiziunea naţională a prezentat mai multe zile la rând informaţii oficiale privind o iminentă criză de pâine, din cauza lipsei de grâu. Câteva zile mai târziu, oamenii au răsuflat uşuraţi, aflând tot de la televizor că guvernul a rezolvat situaţia prin acceptarea unor masive importuri de grâu. Mai târziu s-a aflat din presă că, de fapt, criza fusese artificial creată pentru a justifica masivele importuri, aducătoare de comisioane fabuloase pentru cei care le-au derulat. În realitate, ţăranii români aveau suficient grâu pentru a satisface necesarul la nivel naţional, dar li s-a oferit un preţ ridicol, tocmai pentru a-i determina să refuze comercializarea, în aşteptarea unui preţ mai bun. Preţul grâului importat a fost de trei ori mai mare decât cel propus ţăranilor, dar afacerea s-a derulat pentru încasarea respectivelor comisioane. Efectele s-au regăsit atât în creşterea generală a preţurilor, cât şi în deteriorarea situaţiei financiare a micilor proprietari agricoli, care nu au avut posibilitatea să-şi valorifice recoltele pentru a obţine surse de finanţare a lucrărilor din anii următori.)

Tehnici care se bazează pe o manipulare minoră:

- "Piciorul în uşă"- porneşte de la ideea că pentru a determina oamenii să accepte o concesie majoră este convenabil să li se prezinte mai întâi o cerere nesemnificativă, dar de aceeaşi natură, căreia aproape fiecare îi va da curs, pentru ca abia apoi să se vină cu cererea avută în vedere de la bun început.

- "Uşa-n nas"- oamenii sunt determinaţi să accepte o anumită concesie, prezentându-li-se în prealabil o cerere mult mai mare, de aceeaşi natură, care are toate sanşele să fie refuzată, după care se vine cu cererea avută în vedere de la bun început. Aceasta are toate şansele să fie acceptată deoarece, prin comparaţie cu solicitarea inacceptabilă de dinainte, pare foarte rezonabilă.

2) Manipulările medii se referă la modificări importante ale situaţiilor sociale cu efecte care uneori depăşesc în mod dramatic aşteptările.

(Ex: experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor)

EXPERIMENTUL MILGRAM

În anul 1961, un psiholog american, Stanley Milgram de la Universitatea Yale, a iniţiat o serie de experimente cu rezultate de-a dreptul şocante în ceea ce priveşte supunerea individului faţă de o anume autoritate. Experimentul standard a avut ca scop măsurarea gradului în care participanţii executau ordinele unei persoane cu semnele autorităţii, chiar dacă aceste ordine intrau în conflict cu propriile norme morale. Unui voluntar i s-a spus că este "profesor" şi îi dă un test de memorie unei persoane localizate în cealaltă cameră. "Profesorului" i s-a spus că atunci când celălalt va da un răspuns greşit, va trebui să apese un buton ce îi va adminstra celuilalt un şoc electric. I s-a spus că şocurile vor începe de la 15V şi vor creşte treptat cu fiecare răspuns greşit. De fiecare dată când apăsa butonul, "elevul" din cealaltă cameră ţipa şi îl implora să se oprească. Mulţi dintre subiecţi voiau să renunţe la un anumit punct, dar de fiecare dată cel ce conducea experimentul intervenea şi îi încuraja să continue. Şi mulţi au continuat, trimiţând şoc după şoc victimei, crescând voltajul de fiecare dată. Trebuie menţionat că, de fapt, "elevul" era un actor care mima foarte bine efectele şocurilor electrice, pe care, în realitate, nu le primea. Într-un final, acesta nu mai ţipa, arătând faptul că, ori a murit, ori era inconştient.