Mass-Media Mileniului III

1. Mass-media mileniului III. Online journalism

„Când poţi publica pentru ochii întregii lumi din dormitorul tău, ştii că ceva s-a schimbat!”

1.1. Evoluţia tehnologică şi comunicarea de masă.

Secolul XX a fost martorul unei adevărate revoluţii a mijloacelor de comunicare în masă. Mileniul III, supranumit încă înainte de a deveni prezent mileniul comunicării, pune omul modern în faţa unor noi provocări. Canalele tradiţionale de comunicare sunt excedate, volumul tot mai mare de informaţii a impus apariţia unor noi vectori purtători ai mesajelor. Omul modern, confruntat cu o acută criză de timp, nu poate asimila informaţiile transmise prin mijloacele de comunicare clasice:

• Presa scrisă

• Radio

• Televiziune

• Cinematograf

Această problemă a fost rezolvată prin adoptarea de noi tehnologii şi utilizarea acestora în procesul de comunicare. Apariţia internetului reprezintă, probabil, cea mai spectaculoasă etapă a dezvoltării mass-media. Caracterizat de simultaneitate şi cvasi-ubicuitate (mesajul poate fi receptat simultan cu transmiterea lui, practic oriunde în lume), jurnalismul on-line a schimbat regulile jocului, caracteristicile noului canal media fiind accesul la informaţia globală, abundenţa ştirilor (din toate domeniile şi din toate colţurile lumii), interactivitate si facilităţi audio-vizuale.

În ciuda potenţialului uriaş pe care îl prezintă (să notăm doar creşterea semnificativă a audientei în rândurile celor dezinteresaţi de presa „clasică”), jurnalismul on-line a fost, şi este, receptat ca o adevărată ameninţare la adresa valorilor si standardelor tradiţionale ale jurnalismului.

Noul mass-medium reprezintă, de fapt, un altfel de jurnalism, constatare susţinută de elementele definitorii ale jurnalismului on-line: ştirile îmbracă o altă formă decât cea „tradiţională”, apariţia noilor tehnologii multimedia impunând alte rigori în ceea ce priveşte redactarea şi, mai ales, editarea.

Jurnalismul on-line presupune o abordare diferită a tehnicilor de culegere a informaţiilor şi documentare. Schemele clasice de organizare şi structura redacţiilor suferă, de asemenea, transformări spectaculoase.

Relaţiile între redacţii şi în interiorul acestora, ca şi relaţiile între jurnalişti si marele public sunt aşezate, la rândul lor, pe alte baze. Principalul atu al jurnalismului on-line îl constituie mobilitatea, adaptabilitatea. O ştire publicată într-un ziar „clasic” este actualizată abia a doua zi, pe când ştirile publicate on-line sunt actualizate permanent. Reversul medaliei îl reprezintă scăderea (dramatică, în unele cazuri) a calităţii informaţiei. Oricine are un calculator conectat la internet poate deveni un editor de ziar on-line. Ori, exigenţele profesiei de jurnalist sunt aceleaşi, indiferent de canalul media folosit.

Jurnalismul on-line datează de la începutul anilor ’90; în 2001 erau înregistrate aproximativ 14.000 de titluri. Evoluţia cantitativă, deşi spectaculoasă, este departe de a dezvălui adevăratele proporţii ale fenomenului. Dacă la începuturile sale jurnalismul on-line era încă tributar manierei clasice de prezentare a ştirilor şi articolelor (texte aşezate astfel încât să se potrivească în „pagina” reprezentată de ecranul monitorului), publicaţiile de pe internet moderne exploatează din plin tehnologia multimedia, rezultatele fiind cu adevărat spectaculoase.

1.2. Specificul jurnalismului on-line

„Axioma internetului: Dacă ceva există în lumea reală, atunci pe Internet vei găsi şi 100 de site-uri despre acest subiect.

Corolar: Dacă ceva nu există, atunci vei găsi 1000 de site-uri despre asta.”

Deşi în ceea ce priveşte definiţia jurnalismul on-line există numeroase opinii, în cele mai multe cazuri divergente, putem accepta că este o a „patra forma” de jurnalism.

Cunoştinţele dobândite într-o instituţie de presa tradiţională (presa scrisa, televiziune sau radio) sunt necesare dar nu şi suficiente pentru a fi un jurnalist de succes în presa on-line. Folosirea caracteristicilor specifice internetului (aplicaţiile multimedia, interactivitatea si hipertextul) impune exigenţe suplimentare în exercitarea profesiei. Ca şi în cazul presei tradiţionale, teoreticienii au stabilit o serie de reguli ce trebuie respectate pentru realizarea unei publicaţii on-line reuşită.