Motivarea Angajaților

Introducere

La ora actuală managementul resurselor umane a devenit realitate, deoarece din ce în ce mai multe companii acordă o importanţă majoră factorului uman. Managerii au realizat faptul că succesul unei companii depinde, în primul rând, de angajaţii companiei respective, iar toţi ceilalţi factori precum tehnologia de ultimă generaţie nu sunt decât rezultatele muncii umane.

Motivarea angajaţilor nu reprezintă altceva decât procesul prin care ne asigurăm că toţi angajaţii lucrează şi colaborează pentru atingerea obiectivelor companiei. Acesta este de fapt scopul motivării angajaţilor.

Motivarea este procesul de selecţie, orientare şi menţinere a comportamentului uman.

Un manager nu le poate cere angajaţilor săi să fie motivaţi, dar poate să creeze în companie un climat care să motiveze. Deşi climatul organizaţional este dificil de măsurat, observarea simptomelor lui (fluctuaţia de personal, prezenţa la lucru, relaţiile de muncă) indică apariţia unor probleme care sunt deopotrivă semnele unei motivări reduse a personalului.

Managerul trebuie să se asigure că fiecare angajat în parte este motivat, pentru că, în felul acesta, va şti că angajatul respectiv este şi productiv. Cu alte cuvinte se acceptă de la început că angajaţii au motivaţii/nevoi diferite care trebuie satisfacute. Faptul că cineva este motivat de bani nu este mai puţin onorabil decât acela că cineva este onorat de posibilitatea de a se califica mai bine: ceea ce contează este productivitatea lor.

În ceea ce priveşte întrebarea dacă există sau nu o reţetă universală pentru motivaţia angajaţilor, răspunsul este unul complex, deoarece există anumite modalităţi prin care angajaţii pot fi motivaţi şi funcţionează la nivelul mai multor tipuri de companii, însă de cele mai multe ori motivarea angajaţilor se realizează mai bine în funcţie de tipul şi cerinţele fiecărei companii în parte, dar şi în funcţie de aşteptările pe care compania le are de la angajaţii săi.

I. Motivarea angajaţilor - Noţiuni. Definiţii.

Motivarea este o modificare psihologică şi fiziologică care se produce în fiinţa umană ori de câte ori apare o nevoie; pentru satisfacerea acelei nevoi, individul adoptă un comportament care vizează refacerea echilibrului psihologic şi fiziologic.

În sens restrâns, motivarea reprezintă corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor personalului cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor atribuite în cadrul organizaţiei.

În sens larg, motivarea reprezintă ansamblul de decizii şi acţiuni prin care se determină personalul organizaţiei să contribuie direct sau indirect la realizarea de funcţionalităţi şi performanţe de ansamblu superioare, pe baza corelării intereselor acestora în abordarea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

Motivarea omului pentru muncă este un concept important al managementului resurselor umane, Motivaţia pentru muncă reprezintă influenţa pe care anumiţi factori o exercită asupra angajaţilor şi care îi determină la acţiuni pozitive sau negative pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă. Spre deosebire de mijloacele materiale şi financiare necesare activităţii productive, oamenii reprezintă mai mult decât o sursă de costuri sau de consum. Sistemul lor de nevoi, de valori, gradul de motivaţie şi de satisfacţie vor determină performanţele individuale şi organizaţionale. Acesta este motivul pentru care managerii au misiunea de a pune de acord şi a corela performanţele economice ale organizaţiei cu caoacitatea şi posibilităţile angajaţilor.

Motivaţia reprezintă suma forţelor, energiilor interne şi externe care intiaza şi dirijează comportamentul uman spre un anumit scop, care odată atins va determina preocuparea pentru satisfacerea altei nevoi.

Motivaţia pentru muncă a unui individ înseamnă certitudinea că el va obţine elemente care îi vor satisface propriile nevoi. În motivaţie este implicat sistemul de valori .