Poșta Română

INTRODUCERE

Necesitatea de a transmite ştiri, informaţii, dintr-un loc în altul s-a făcut simţită fără îndoială din timpurile străvechi, când au apărut primele aşezări omeneşti stabile. Nevoia de a efectua schimburi de produse sau de a fi preveniţi din timp de eventualele atacuri ale duşmanilor, au condus la apariţia purtătorilor de mesaje, la început verbale, iar mai târziu scrise. Aşa a apărut, din necesitate, un serviciu de curieri la dispoziţia conducătorilor, la început pedestru, iar mai târziu călare. Importanţa acestui serviciu de transmitere a ştirilor şi a ordinelor era atât de mare încât a luat o amploare şi în măsura posibilităţilor din acele vremuri, o organizare deosebită.

Cu trecerea timpului începe să se dezvolte comerţul şi industria care ia locul vechilor ateliere artizanale prin introducerea de maşini perfecţionate care asigură randamente superioare şi beneficii patronilor. În aceste condiţii vechea organizaţie de poştă este nevoită să se adapteze astfel încât să satisfacă în acelaşi timp cerinţele autorităţii centrale cât şi cele din ce în ce mai sporite ale publicului.

În această situaţie un serviciu de poştă modern este obligat să satisfacă următoarele cerinţe:

1. Deservirea tuturor aşezărilor omeneşti, oricât ar fi de

îndepărtate sau izolate.

2. Legăturile să fie cât mai sigure.

3. Încheierea de noi contracte de prestări servicii şi

asigurarea fondului de mărfuri comerciale pentru acoperirea nerealizărilor provenite din prestaţiile tradiţionale.

4. Să prezinte cel puţin pe ansamblu o eficienţă economică

cât mai ridicată.

Capitolul I

Poşta Română o companie modernă de serviciu public

1.1. SCURT ISTORIC

Originile poştei române se regăsesc în negura vremii, ea apărând ca o necesitate de transmitere la distanţă a mesajelor.

Pe teritoriul ROMÂNIEI, activitatea poştală este semnalată încă din secolul al XVII lea, poşta devenind din secolul al XIX lea una din instituţiile statului.

Dezvoltarea activităţii poştale în România a fost marcată de apariţia primei mărci poştale româneşti, în 1858 şi a primelor legi poştale, în 1864.

Ca o consecinţă firească a evoluţiei serviciilor poştale în 1874, a fost creată UNIUNEA POŞTALĂ UNIVERSALĂ, România numărându-se printre cele 22 de ţări fondatoare.

UNIUNEA POŞTALĂ UNIVERSALĂ, organizaţie specializată a NAŢIUNILOR UNITE, are ca misiune comunicarea între ţări şi asigurarea libertăţii tranzitului poştal.

În anul 1994, cu ocazia ultimului congres al UNIUNII POŞTALE UNIVERSALE, ROMÂNIA a fost aleasă ca membru al CONSILIULUI DE EXPLOATARE POŞTALĂ. În această calitate, POŞTA ROMÂNĂ a participat activ la lucrările GRUPULUI de acţiune CHELTUIELILE TERMINALE al CONSILIULUI DE EXPLOATARE POŞTALĂ al UPU, coordonând lucrările subgrupului COSTURI pe partea de studiu a traficelor.