Pragmatică lingvistică

ARGUMENTARE

Pentru acest proiect am ales sa analizez particularităţile pragmatice ale unui diiscurs politic. Cu toate ca in copilarie nu am fost pasionat de politica, deoarece mi se parea ceva irelevant si plictisitor cu timpul am realizat ca este o arta. Maiestria de a convinge un popor ca ideeile tale sunt de valoare, iar modul in care trebuie sa decurga acest discurs prin tehnici de persuasiune sunt absolut geniale.

Am optat pentru discursul politic in defavoarea fiind ca, este mai aproape de oameni , si ajunge mai repede mesajul transmis catre receptor datorita faptului ca, omul politic se implica in mod afectiv la redactarea textului, astfel ajunge mai repede la “sufletul” cetatenilor prin problemele pe care le atinge.

Discursul politic are un singur obiectiv: acela de a “vinde” idei si nu in ultimul rand, oameni. Subiectele care sunt abordate in crearea unui discurs politic sunt de cele mai multe ori cu un impact pozitiv asupra auditoriului, pentru a sublinia modul in care intentioneaza sa rezolve problemele actuale.

Discursul pe care urmeaza sa il analizez prezinta discursul lui Marian Oprinşan, vicepreşedinte PSD şi preşedintele UNCJR din data de 08 Aprilie 2014.

PRELIMINARII TEORETICE

Discursul este un mod de utilizare a limbii si a limbajelor (limbaje nonverbal, limbaje specializate, diferite vocabulare) pe baza caruia un actor social prezinta interlocutorilor sai o interpretare a unor fapte. In scris, autorul isi releva propria identitate, atitudinea fata de subiect, deci isi construieste o imagine publica exact asa cum doreste. Tonul autorului si relatia cu publicul cizeleaza aceasta imagine. In masura în care, utilizând o limba si anumite limbaje, producem efecte asupra interlocutorilor nostri directi si indirecti, putem spune ca orice act de comunicare are o dimensiune discursiva.

Un discurs este politic atunci când evalueaza situatii de interes public. Ceea ce distinge discursul politic de alte tipuri de discurs este în primul rând conventionalitatea sa.

Discursul politic are drept scop persuadarea nemijlocita a auditoriului. Indiferent daca este rostit (oral) sau citit (tiparit intr-un ziar, volum), textul este elaborat, adanc chibzuit pentru a produce efectul scontat, convingerea receptorului; de aceea, in redactare emitatorul va simula apropierea de receptor, situarea lui pe pozitii similare, de partizani ai acelorasi idei.

Discursul politic apeleaza la elementul intertextual. Un discurs politic presarat cu pareri sau secvente de dialog ale diferitilor oameni de stat (contemporani sau nu cu emitatorul) creeaza in randul auditoriului impresia de continua, neintrerupta comunicare ideologica a emitatorului cu lumea inconjuratoare. Un asemenea discurs nu va putea fi acuzat de egocentrism, iar daca citatele sunt bine alese (gratie unui serios studiu de marketing politic), ele vor functiona drept factori de persuadare. Discursul politic nu e doar discursul, ci si toate modalitatile, variantele textuale prin care se transmite informatie politica (pliante, bannere, afise, carti postale etc.). Aceste informatii sunt structurate, in primul rand, pe baza componentei informative (concise, clare, scurte, pentru a diferentia informatia politica de cea a candidatului).

In analiza unui text, trebuie avute in vedere urmatoarele repere: natura interlocutorilor, raportul stabilit intre interlocutori, particularitati lingvistice (lexical, morfo-sintactice, stilistice), varietati textuale actuale si pragmatica