Raport - Un Film Descris într-o Carte

Rezumat

Există numeroase păreri contradictorii în ceea ce privește cartea și ecranizarea acesteia. Unele transpuneri ale unor cărți nu sunt pe măsura așteptărilor publicului, deoarece șirul realizării întâmplărilor nu sunt transmise așa cum și le imaginase cititorii. Însă există la rândul lor și filme care au transmis exact gândurile autorilor.

Abordarea acestui subiect este complexă având în vedere că unii sunt pro iar alții contra. Într-adevăr prin carte poți avea acces la imaginație și creativitate, creându-ți în mintea ta un propriu peisaj, chiar dacă scriitorul ți-l descrie în amănunțit. Prin film este prezentată viziunea regizorului care te ajută să înțelegi povestea prin tehnici audio-vizuale. Atât prin film cât și prin carte îți poți dezvolta cunoștințele și modul de gândire.

Fiind amândouă un mod de a te elibera de gândurile proprii, diferența dintre cele două este foarte semnificativă, deși datorită lor îți poți schimba modul de a privi lucrurile. Practic, există două ”tabere”, cei care doresc să citească o carte în detaliu să știe tot despre respectiva poveste și cei care se plictisesc repede de aceste detalii și optează pentru vizionarea filmului. Important este ca atunci când citești dintr-o carte și pe urmă vizionezi filmul să coincidă povestea, iar publicul să aibă același sentiment față de amândouă. Un avantaj sigur există, acela fiind că poți avea o perspectivă mai largă asupra întâmplărilor.

Orice scriitor dorește ca povestea lui să ajungă la cât mai multe persoane, indiferent de modalitatea de transmitere, iar un regizor la rândul lui dorește să aibă o bază bine stabilită pentru a o putea transpune în imagini vii. Un lucru este cert, nu există nici o luptă, deci nu există nici un învingător.

Odată cu trecerea timpului și avansării tehnologiei, cartea va fi umbrită de film. Într-un final, tot ce contează este dorința noastră în ceea ce privește cunoașterea.

Intruducere

Întotdeauna când povestea din paginile unei cărți ajunge pe micile sau marile ecrane, părerile contradictorii încep să apară. Mulți spun că lor cartea le-a inspirat cu totul altceva decât a făcut-o filmul sau că personajele arătau cu totul altfel în imaginația lor. Alții se pronunță hotărâți de partea filmului, susținând că doar ecranizarea face dreptate poveștii zugrăvite cu stângăcie în roman.

Cei mai mulți dintre noi care se declară dezamăgiți după ce ies de la film apelează la un singur argument: n-a respectat cu stricțete cartea. O fărâmă de dreptate există aici, incontestabil, de vreme ce toate trăsăturile personajelor sunt extrem de importante pentru arhitectura interioară și desfășurarea narațiunii. Înafară de asta, trebuie să admitem că o viziune regizorală originală poate îmbogăți cartea și îi poate aduce o întorsătură la care nu ne-am fi gândit. Nu rareori se întâmplă ca filmul și cartea să se completeze pentru a forma în mintea noastră tabloul pe care l-a descris autorul. Nu negăm că există și excepții și ecranizări care s-au abătut atât de mult de la narațiunea inițială încât aceasta și-a pierdut toată savoarea sau credibilitatea.

Cartea îţi ocupă ceva mai mult timp, asta e sigur, dar îţi oferă posibilitatea de a-ţi imagina singur personaje şi locuri. Adepţii cărţii susţin că romanul este “originalul”, că atunci când vrei să-ţi faci o idee clară despre un titlu, trebuie să alegi cartea şi nu filmul creat după carte. Însă filmul îl poţi vedea cu prietenii si poţi să afli opinii diverse, pe când moda lecturilor în grup a trecut de mult. Şi plus de asta este mai uşor de urmărit acţiunea, iar imaginea unor actori te poate despăgubi pe deplin pentru personajele ceva mai puţin conturate.

Asta înseama că romanticii aleg cartea, iar filmul este pentru cei ce trăiesc în secolul vitezei? Este adevarat că nu mai avem timp să citim, dar oare filmul trebuie privit ca un adversar sau ca o metodă de a populariza romane celebre?