Relațiile Interpersonale între Autenticitate și Satisfacția cu Viața

- Abstract

Cercetarea de față are ca scop identificarea legăturilor existente între mai mulți factori de personalitate, autenticitate, satisfacția cu viața și calitatea relațiilor interpersonale.

Eșantionul testat este format din 81 de participanți (25% de gen masculin), cu vârste cuprinse între 19 și 27 de ani, media de vârstă fiind de 21 de ani. Variabilele au fost evaluate cu ajutorul următoarelor instrumente de măsurare: Scala pentru Autenticitate (Wood et colab., 2008), Chestionarul de evaluare a celor 5 dimensiuni de personalitate- Mowen, Scala de evaluare a stimei de sine globale- Rosenberg (1965), Chestionarul pentru emoționalitate PANAS short (Marne L. Arthaud- Day, Joseph C. Rode, Christine H. Mooney, Janet P. Near, 2005 or Diener, 1997), Scala pentru măsurarea Satisfacției cu Viața (Diener, 1999), Scala pentru măsurarea Calității Relațiilor Interpersonale (QIRS) (Se´ne´cal, C. B., Vallerand, R. J., & Vallie`res, E. F., 1992).

Rezultatele cercetării au arătat că există într-adevăr puternice legături între calitatea relațiilor interpersonale, satisfacția cu viața și indicatori ai personalității cum ar fi: stima de sine, emoționalitatea pozitivă, conștiinciozitate precum și dimensiunile influență externă și trăire autentică ale autenticității.

Așadar, indivizii despre care putem spune că sunt conștiincioși, că experimentează predominant emoții pozitive, că au o stimă de sine ridicată și sunt în contact cu propriul sine, manifestându-se într-un mod autentic, se vor bucura de relații interpersonale de calitate și vor avea un nivel ridicat de satisfacție cu viața.

o Keywords: relații interpersonale, satisfacția cu viața, autenticitate, stima de sine, factori de personalitate

- Introducere

o Importanţa temei

Scopul lucrării de faţă este de a analiza calitatea relaţiilor interpersonale în legătură cu anumite variabile psihologice pe care literatura de specialitate le-a identificat ca fiind semnificative pentru acest aspect important al personalitatii. Aceste variabile se referă la: trăsăturile de personalitate, stima de sine, emoţionalitatea, satisfacţia cu viaţa şi autenticitatea.

În cadrul societăţii actuale putem spune că accentul s-a mutat de pe factorul material- apreciat atât în societatea industrială- pe factorul uman. A ştii să te adaptezi nevoilor celuilalt şi a stabili relaţii interpersonale de calitate a devenit un aspect deosebit de important. Aşadar este necesar să arătăm atenţia cuvenită relaţiilor ce se stabilesc între oameni, putând astfel contribui la optimizarea lor.

o Explicarea personalităţii prin modelul celor cinci mari factori

« Există un nucleu constant care defineşte « natura cea adevarată » a unei persoane: petele leopardului, ce nu se schimbă. » (Matthews, 2005)

Concepţia despre trăsăturile de personalitate este, poate, la fel de veche precum limbajul omenesc, încercările de a defini acest concept fiind numeroase. Însă se pastrează două presupuneri de bază: în primul rând, trăsăturile se menţin în timp, existând un nucleu constant care defineşte persoana, iar în al doilea rând, acestea influenţează comportamentul (Matthews, 2005).

Trăsătura de personalitate reprezintă o unitate descriptivă a personalităţii, care individualizează persoanele, are relativă stabilitate şi un grad înalt de particularizare.

”Personalitatea este organizarea dinamică a sistemului psiho-fizic care determină adaptarea unică a individului la mediu” şi reprezintă “ceea ce o persoană este în mod real, indiferent de modul în care ceilalţi îi percep calităţile sau de metodele prin care le studiem” (Allport, 1937 apud Macsinga, 2003, pag 70). O altă definiţie importantă este aceea conform căreia “trăsăturile de personalitate reflectă diferenţe individuale stabile care sunt susceptibile la influenţa mediului înconjurător şi care nu se modifică in timp” (McCrae, 2000). Opinia generală este că trăsătura poate descrie comportamentul ca expresie a personalitătii, dar este exagerată identificarea trăsăturii cu cauza acestuia.

Până in momentul de faţă, cea mai importantă abordare a trăsăturilor de personalitate rămâne cea aparţinând lui Costa şi McCrae, autorii unui model al personalităţii bazat pe cinci factori, model care a obţinut un consens atat de larg, încât cercetătorii folosesc sintagma « cei cinci mari » (The Big Five Model). Cele cinci dimensiuni îndelung discutate sunt: nevrotism, extraversiune, deschidere, agreabilitate şi constiinciozitate (N, E, O, A, C). Howard (2004) defineşte aceste trăsături în următoarea manieră :