Rolul Manipulării în Campaniile Electorale

Aristotel definea politica drept „arta guvernării omului”. Unul din

fenomenele secolului al XX-lea care a făcut posibilă acestă guvernare îl constituie manipularea. Cu siguranţă că n-ar mai fi existat nici revoluţia comunistă, nici cea fascistă dacă nu s-ar fi făcut uz de manipulare. În general, guvernele îşi ţin naţiunea departe de afacerile statului. Ceea ce Valery afirma: „politica este arta de a împiedica oamenii să se amestece în ceea ce nu-i priveşte”. Atâta timp cât problemele statului sunt fericite de ochii indiscreţi ai cetăţenilor, guvernul îşi poate continua politica sa. Rareori, parlamentarii discută problemele cheie, cum ar fi: raportul preţuri-salarii. Mai degrabă discută necesitatea separării elevilor pe criterii etnice. Spre exemplu, atât fostul premier al României, Adrian Năstase cât şi preşedintele UDMR Marko Bela, deşi se declară împotriva separării pe criterii etnice şi pentru multiculturalitate, au găsit de cuviinţă şi de maximă necesitate desfiinţarea secţiei de română a Liceului Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu Mureş şi crearea unui liceu pur maghiar, o soluţie extrem de „necesară” societăţii româneşti. Având în vedere sprijinul oferit în alegeri de UDMR pentru PDSR, soluţia dată este una viabilă. Românii nu au fost daţi afară din liceu, aceştia terminându-şi studiile acolo, dar din toamna anului 2002 înscrierile nu sau mai făcut decât pentru maghiari.

Campania electorală

„Campania electorală este acţiunea de promovare a unui partid sau candidat desfăşurată într-o perioadă limitată de timp, într-un sistem concurenţial, prin tehnici ale comunicării politice, pe baza unui plan strategic elaborat de specialişti cu scopul de a obţine voturile cetăţeniilor”.

Pentru ca un canditat să obţină maximum de voturi, trebuie să existe un mediu politic favorabil, un climat de încredere şi un electorat indecis care poate fi sedus prin forţa argumentelor şi a discursurilor. Sondajele de opinie ajută la înţelegerea mediului politic, depistarea neîncrederii în candidat, caz în care nu se va încerca o convingere, ci o demonstrare a defectelor adversarului.

Tipuri de campanii electorale

Campania de aşteptare, în care un simbol sau un mesaj sunt prezentate fără a se deconspira sursa. Cine nu îşi aminteşte de celebra picătură care, a umplut paginile ziarelor din România timp de mai multe luni. Misterul creat a sporit interesul în rândul cetăţenilor. Asocierea picăturii cu Lukoil a asigurat succesul campaniei. O campanie asemănătoare a avut-o firma Pantene, care s-a folosit de semnul întrebării pentru a atrage atenţia persoanelor de sex feminin asupra şamponului în cauză.

Campania de aţâţare are rolul de a provoca curiozitatea care stârneşte interesul cetăţeanului. Apariţia unor simboluri geometrice de diferite culori în zone publice, a unor panouri ce poartă cel puţin o necunoscută, a unor acorduri muzicale repetate în continuu în mijloacele de transport creează o stare de tensiune din cauza necunoaşterii. Aceste simboluri îşi vor atinge scopul în clipa în care vor fi asociate cu sursa. Spre exemplu, dacă timp de câteva săptămâni, pe arterele principale ale unui oraş, vor fi instalate panouri de culoare albastră, acestea vor atrage atenţia cetăţenilor. Imediat ce culoarea va fi asociată cu trandafirii şi sigla PSD, ţinta e atinsă, iar partidul va câştiga în simpatie Diferenţa dintre o campanie cu cea dintre miorlăitul unei pisici şi lătratul unui câine. Astfel, culoarea folosită de PSD ar fi putut fi utilizată ca un simbol pentru un produs oarecare.

Campania negativă constă în acţiunea de devalorizare a candidatului. Prin aceasta se urmăreşte crearea unei suspiciuni în jurul adversarului. În cadrul campaniei electorale din 2004, Adrian Năstase a fost ţinta unei acţiuni de anticampanie. Mai toate ziarele au purtat o luptă împotriva preşedintelui PSD, criticându-i aspru, uneori, tendenţios orice mişcare întreprinsă. Conform Raportului Agenţiei de Monitorizare a Presei, în campania electorală din 2004 Adrian Năstase a acumulat 457 de apariţii în presa scrisă, dintre acestea mai toate apariţiile au avut un aspect negativ. Ca rezultat candidatul la preşedinţie a avut şi cele mai multe apariţii cu atitudine negativă. Acest fapt a atras asupra sa o atenţie negativă.

Strategia de campanie

„Strategia este un plan complex, bazat pe previziuni detaliate, compus din acţiuni programate, precum şi de un ansamblu de decizii, în vederea câştigării voturilor”. Prin urmare, principalul obiectiv strategic al unei campanii electorale este construirea unei imagini pozitive atât a partidului cât şi a candidatului, precum şi urmărirea adversarului cu fermitate şi tenacitate. Aşa cum spunea Sun Tzu: „atacă-l acolo unde nu este pregătit; acţionează când el nu se aşteaptă” sau „cel mai bine este să-i destăinuie alianţele”.

Principii strategice

Cunoaşterea adversarilor. Candidatul şi membrii partidului său trebuie să cunoască punctele slabe dar şi punctele forte ale adversarilor pentru a-i putea ataca atunci când nu se aşteaptă. De asemeni, candidatul trebuie să se arate puternic când e slab şi slab când e puternic pentru a-l relaxa pe adversar şi a-l lăsa să „se culce pe lauri”.

Influenţa morală. Doar cei care inspiră sinceritate, bunătate, înţelegere şi forţă de conducere sunt urmaţi de oameni.

Câmpul electoral. Deoarece un câmp electoral presupune, asemeni unui câmp de luptă, o bătălie unde se câştigă sau se pierd voturi, e absolut necesară cunoaşterea nevoilor oamenilor, a problemelor care îi preocupă.

Mass-media. Denumită a patra putere în stat, este un mijloc indispensabil impunerii pe scena politică. Ea „este cea care prescrie şi indică regulile politice, structurează şi mediază înţelegerea proceselor decizionale şi coordonarea mişcărilor actanţilor pe scena politică”.

Conducerea. Atât partidul cât şi cel care se află la cârma sa trebuie să aibă calităţiile marilor conducători: înţelepciune, curaj, sinceritate. Aceia care reuşesc să stăpânească aceste principii devin virtuoşi în lupta lor pentru supremaţie.

Planificarea

În campania electorală, cheia succesului o reprezintă planificarea. Din prima până în ultima zi a campaniei, fiecare trebuie să ştie ce are de făcut.

Temele de campanie

Temele de campanie electorală reprezintă pilonul de rezistenţă al edificiului electoral. Aceste idei trebuie selectate cu grijă pentru ca ele să răspundă aşteptărilor alegătorilor. O regulă de aur este ceea ce ne îndeamnă să spunem publicului ceea ce acesta doreşte să audă şi nu ceea ce credem că e necesra şi posibil de realizat. Temele diferă de la un grup la altul, de la o comunitate la alta, de la o regiune la alta. Spre exemplu, deplasarea candidatului într-o zonă minieră presupune discutarea unor probleme ale minierilor. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul deplasării în zonă rurală, unde ţăranii nu acordă atenţia integrării UE, ci, mai degrabă, facilitării achiziţionării de utilaje agricole. Rareori există o temă la nivel naţional.