Secvențe Conversaționale din Perspectiva Pragmatică

Introducere

Procesul comunicării verbale ne preocupă tot mai mult indiferent de domeniul în care ne desfăşurăm activitatea, de eficienta lui realizare depinzând, în cea mai mare parte succesul nostru. Vorbim. Cu şefi, cu egali, cu subalterni, cu oameni cunoscuţi sau necunoscuţi, acu adversari de temut sau cu un anumit tip de discurs care să ţină seama tocmai de acest delicat amănunt: gradul de apropiere dintre cei doi interlocutori, reflectat în statutul lor socio-profesional.

Este momentul în care intervine pragmatica, dispusă a vedea ceea ce se află dincolo de text, adică ceea ce intenţionăm să spunem, dar nu rostim din diferite motive. Cu alte cuvinte, fiecare (sau aproape fiecare) mesaj rostit este dublat de un mesaj interior, intenţional, virtual, nerostit dar care poate fi transmis interlocutorului nostru. Limba vorbită oferă o infinitate de situaţii de comunicare. Aproape fiecărui text îi corespunde un pre-text. Pragmatica s-a constituit ca disciplină lingvistică în urma realizării necesităţii de acoperire a golurilor lăsate de lingvistica tradiţională.

Pragmatica se ocupă de limba vorbită, care se află într-o permanenţă dinamică. Discursul avut în vedere de pragmatică este atât cel îngrijit, literar, cât şi cel neîngrijit, care încalcă, cu bună ştiinţă sau nu, normele limbii. Pragmatica spune că mesajul transmis de emiţător nu se rezumă doar la informaţia explicită pe care o conţine discursul său, ci aceasta trebuie întregită cu alte elemente extralingvistice si extratextuale care o nuanţează şi anume: împrejurarea în care se produce discursul; timpul în care se produce discursul, raportat la interlocutori; relaţia dintre interlocutori; starea de spirit a fiecărui locutor în parte; intenţia comunicativă a fiecărui locutor în parte; gestica şi mimica fiecărui locutor; elementele suprasegmentale (accent, intonaţie, timbru, inflexiunea vocii). Ca în oricare altă disciplină, şi în pragmatică există câteva concepte fundamentale: actul pragmatic - un concept cheie ce rezumă esenţa informaţiei suplimentare venite din afara enunţului propriu-zis, mesajul aflat în spatele textului; enunţul - unitatea minimală din pragmatică – poate fi un sunet, un cuvânt, o sintagmă sau o propoziţie; actul verbal – intervenţia verbală nemijlocită a unui locutor în cadrul actului conversaţional; are trei componente (componenta locuţionară; componenta ilocuţionară; componenta perlocuţionară); contextul – totalitatea elementelor fizice şi psihice care contribuie la realizarea actului conversaţional; contextul situaţional; interacţiunea verbală; canalul de comunicare; negarea implicită; evenimentul verbal. Actele verbale pot fi de mai multe feluri: reprezentative; directive; declarative; expresive; comisive. Actul conversaţional în pragmatică este construit pe baza a două principii ale comunicării: principiul cooperativ (maxima cantităţii; maxima calităţii; maxima manierei; maxima relevanţei) şi principiul politeţii (politeţea pozitivă şi politeţea negativă). În analiza pragmatică, sunt luate în considerare şi câteva elemente care definesc subiectul comunicării din punct de vedere spaţial, temporal, social sau referenţial. Acestea se numesc deictice care sunt atât subiecte cât si obiective. Deicticele pot fi de mai multe feluri: temporale, spaţiale, personale şi sociale, textual (argumentativ).

Am ales „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale deoarece este o comedie de moravuri sociale şi politice. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici, iar principalul mod de expunere este dialogul. Intervențiile autorului, adică indicațiile scenice sau didascaliile, sunt prezente de obicei la începutul comediei, al unui act, sau sunt intercalate replicilor. Ele se referă la cadrul acțiunii, statutul personajelor, mimica și gestica acestora și utilizează ca moduri de expunere descrierea și narațiunea.

Prin alcătuirea acestui proiect doresc să explic importanţa pragmaticii în contextul disciplinelor lingvistice, sa decodific metalimbajul pragmatic, să prezint principiile după care se desfăşoară procesul comunicării din perspectiva pragmatică, cunoaşterea şi înţelegerea noţiunii de pragmatică, dobândirea capacităţii de a realiza un proiect bine documentat la finele fiecărui semestru.

În paginile care urmează voi prezenta partea teoretică şi anume descrierea conceptelor teoretice pe care le-am aplicat în lucrare, studiul de caz în care am analizat tema şi l-am analizat din punct de vedere pragmatic, iar spre final concluzia.

Inspirându-mă din cartea doamnei Olga Bălănescu dar şi din alte materiale, am găsit toate lucrurile necesare, atât practice, cât şi teoretice. Studiul de caz l-am făcut pe un act din comedia „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.