Specialistul în Relații Publice și New Media

Dacă secolul al XVII-lea a rămas cunoscut în Istoria Universală drept „secolul luminilor”, secolul al XXI-lea în mod cert va rămane în memoria posterităţii ca un secol grăbit, un secol al vitezei şi al informaţiei, cum mulţi contemporani îl etichetează deja, tot în grabă. Informaţia valorează astăzi mai mult ca oricand. Ecuaţii în cadrul cărora rand pe rand, banii, timpul şi informarea joacă rolul unor necunoscute. Cine cunoaşte formula, deţine puterea.

Cantitatea de informaţii ia cu asalt opinia publică. Practic, este imposibil de controlat veridicitatea valului informaţional. Într-o asemenea situaţie, se pun numeroase semne de întrebare vis-a-vis de calitatea cunoaşterii.

Tehnologia a cunoscult şi ea o evoluţie fară precedent, favorizand răspandirea informaţiei şi amplificand totodată temerile scepticilor.

Că modul de trai al omului modern este cu mult mai sofisticat decat cel al omului de odinioară, este fară îndoială o chestiune firească. O coordonată cu totul specială a omului modern este cea de dedublare a mediului de manifestare: pe langă mediul real, omul „secolului vitezei” are posibilitatea să se comporte într-o nouă dimensiune, cea a mediului virtual. Dorina Guţu, unul dintre pionierii romani ai domeniului scris a ceea ce poartă numele de „new media”, declară în prima carte romanească specializată pe noile media şi impactul lor în domeniul relaţiilor publice: „Am ajuns să trăim, simultan, în două lumi – una reală şi una virtuală - , iar acest lucru a devenit atat de firesc, încat a nu o face înseamnă un gest de frondă ori de ignoranţă.”

Într-o astfel de conjunctură, consider că este relevant să conturez ce sunt noile media, cand au apărut şi ce impact au ele în randul opiniei publice, precum şi cine este specialistul în P.R. sau cum se acomodează el cu noile tehnici de comunicare.

Despre istoria relaţiilor publice s-a tot scris şi s-a speculat. Plecand de la ideea că domeniul relaţiilor publice s-a cristalizat undeva la început de secol XX, atunci cand Eduard L. Bernays publică prima carte despre P.R., „Cristalizarea opiniei publice” (1923), am putea înţelege faptul că promotorii acestui domeniu nu-şi prea puteau imagina că în nici o sută de ani, sectorul P.R.-ului va fi supus unei astfel de provocări, şi anume : new media. Altfel spus, relaţionistul din anii ’50 ai veacului trecut deşi dispunea de aceeaşi serie de calităţi, cel puţin la nivel teoretic, nu era supus acestui proces intens pe care îl impune o societate informatizată. Omul care se ocupă de relaţiile publice este numit de Bernays avocat ( Bernays (2003) p.77), cel care apără interesele organizaţiei pentru care lucrează, dar în acelaşi timp construieşte o relaţie amicală între client şi opinie publică sau organizaţia respectivă. Şi dacă tot am amintit despre calităţile unui specialist în P.R., pentru crearea unei imagini de ansamblu o să amintesc aici că un relaţionist ar trebui să dispună de o sumedenie de calităţi care să răspundă cererilor multiple pe care o astfel de meserie le-ar implica. Printre acestea, enumerăm ca fiind indispensabile imaginaţia, cultura generală solidă, cunoştinţele specifice, adaptabilitatea la diferite situaţii şi medii. (Dagenais (2002 ) p. 88-119).

Ca şi în cazul istoriei relaţiilor publice, nici noile media nu au un reper cronologic exact. De altfel, ideea de „nou” este contestată de unii specialişti din domeniu, în ideea în care aceste tehnologii au apărut în urmă cu 25 de ani şi ele doar au cunoscut îmbunătăţiri ca digitalizarea. Totuşi, consider că momentul de maximă relevanţă pentru acest tip de media se reflectă în amploarea pe care acesta a avut-o în randul maselor la începutul anilor 2000. New media combină cu succes pana în prezent presa clasică şi ceea ce ne pune la dispoziţie tehnologia de ultimă generaţie. Dintre noile media, cele mai des utilizate par a fi reţelele sociale din mediul virtual. Friendster este primul site de socializare. Apărand în anul 2002, succesul n-a fost cel scontat, luand societatea uşor prin surprindere. În 2003 se lansează prima reţea de socializare pentru mediul business purtand numele LinkedIn. La scurt timp, apare în Statele Unite ale Americii MySpace, care devine rapid cea mai de succes reţea de socializare on-line, rămanand şi astăzi lider în ţara de origine. Anul 2004 aduce o concurenţă seriosă liderului de piaţă. Facebook reuşeşte ca în numai şase ani să atragă 400 de milioane de utilizatori. Cel mai nou serviciu de socializare în mediul on-line care aduce o nouă tendinţă în domeniu apare în 2006, mizand pe ideea de microblogging – Twitterul.