Stilul de comunicare și imaginea publică

I INTRODUCERE

MOTTO: “Dacă vrei să fii puternic, fii maestru în arta vorbirii, deoarece forţa se află în uşurinţa de a vorbi, iar cuvântul este mai puternic decât orice batalie”

(Ptahhotep)

O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nederminat, viaţa indivizilor, colectivităţilor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării.

Caracteristică specific umană, comunicarea este liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspect psiho-social, asigurînd funcţionare normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa. A comunica nu înseamnă doar a emite sunete şi cuvinte, ci înseamnă în acelaşi timp, a gândi şi a cunoaşte. În viaţa de zi cu zi, oamenii sunt confruntaţi cu diferite situaţii care cer comportamente specifice şi modele de comunicare adecvate. Astfel, ei trebuie să dispună de o adevărată cultură a comunicării : cum să vorbească, unde, când, în ce situaţie.

Dinamismul societăţii contemporane determină existenţa specialistului competent, bine informat, cult, nu numai în domeniul strict al activităţii curente, bun analist economic şi politic cunoscător şi mânuitor al tehnologiei informatizării, etic şi moral etc. într- un cuvânt un profesionist, ca să înţeleagă şi să aplice în mod creator valorile democratice în comunitatea umană unde îşi desfăşoară activitatea de zi cu zi, să fie cu adevărat în slujba cetăţeanului. Astfel că , comunicarea este un proces nu doar important ci şi necesar, funcţionarul public având obligaţia de a-şi îndeplini coştiincios atribuţiile, pentru a promova o imagine favorabilă pentru instituţia sau autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea.

Prin această lucrare mi-am propus să identific rolul pe care îl are stilul de comunicare în oglindirea imaginii publice Am structurat acestă lucrare pe capitole. În corpul conţinutului teoretic al acestor capitole, am inserat şi partea aplicativă, fiind constituită din studiul de caz.

În capitolul numit “STILUL DE COMUNICARE. CONSIDERAŢII TEORETICE” am definit termenii cheie ai stilurilor de comunicare, precum şi folosirea lor in “comunicarea publică”, am identificat particularităţile comunicării publice în comparaţie cu conceptul teoretic al comunicării propriu-zise. Tot în acest capitol am prezentat tipuri de comunicare existente în domeniile de activitate, publicitate şi relaţii publice Am dispus fiecare stil de comunicare pe câte un subcapitol. În fiecare subcapitol am definit şi am explicat noţiunile teoretice.

Capitolul următor se numeşte “ FORMAREA ŞI CREAREA IMAGINII PUBLICE”. Acest capitol a fost structurat în mai multe subcapitole. Fiecare subcapitol a fost dedicat câte unui tip de imagine şi am prezentat rolul pe care îl are atât imaginea individuală a unui personaj public, cât şi imaginea propriu-zisă şi de marcă a unei organizaţii propriu-zise, în procesul de comunicare publică.

Urmează apoi “ METODE DE IDENTIFICARE A PROFILULUI DE IMAGINIE ” în care este prezentat studiul de caz împreună cu elementele care concură la formarea imaginii de ţară , iar in final sunt prezentate concluziile : Cine şi cum suntem? În ultimul capitol este prezentată bibliografia

II ARGUMENT

“ Dacă aş rămâne cu un singur dolar l-aş investi în PR !”

Bill Gates.

Din ce în ce mai mulţi oameni realizează astăzi că succesul, indiferent de domeniul în care este dorit, este direct proporţional cu abilitatea de a construi şi promova o imagine atractivă, cu abilitatea de a comunica, respectiv cu simţul de a şti ce, cât şi cui să comunici, într-un cuvânt: aptitudinea de a relaţiona.