Stilul Vestimentar și Succesul în Afaceri

Argument

Ca vorbitori ai unei limbi suntem în acelaşi timp “producători” şi “consumatori”ai acesteia. Într-un sens, acesta este şi cazul codului vestimentar, “limbajul” vestimentaţiei: ne îmbrăcăm într-un anumit fel şi astfel trimitem mesaje către alţii; percepem cum alţii sunt îmbrăcaţi şi astfel primim mesaje de la ei. Dar nu există nici o diferenţă: nu suntem noi cei care producem semnele.

Dincolo de modă, de mituri şi de mofturi, îmbrăcămintea, accesoriile, gestica, expresia feţei, postura şi liniile trupului constituie primele elemente care conferă identitate vizuală unei persoane oarecare. În mediul afacerilor, ca şi în lumea mondenă, identitatea vizuală imediată este cea care generează prima impresie, clasificând şi poziţionând oamenii, tot aşa cum blana animalelor sau penele păsărilor fac acest lucru în pădure.

Drept dovadă prezumtivă, hai să reflectăm o clipă împreună la mesajul instantaneu transmis de acul de cravată al unui ministru de externe rus, Serghei Ivanov, pe care îl văd la

televizor, astăzi 11 februarie 2008; este un pistol mitralieră Kalaşnikov, în miniatură.

Stilul vestimentar si succesul in afaceri

Comunicarea a fost definită de-a lungul timpului în nenumărate feluri; de fapt, în

cercetările de comunicare de astăzi, un subiect defineşte ceea ce este comunicarea. O vedere de ansamblu arată comunicarea ivindu-se atunci când un organism răspunde unui stimul care este la un anumit nivel, simbolic. Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, în cadrul unei limbi sau în afara ei. În privinţa naturii limbajului, doctrinele cele mai rezistente au fost cele care, după modelul lui Aristotel, au văzut în limbaj un instrument de comunicare menit să informeze asupra stărilor lumii.

Îmbrăcămintea, în măsura în care este rezultatul unei alegeri personale, ogindeşte personalitatea individului, este un fel de extensie a eului şi, în acest context, comunică informaţii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. Îmbrăcămintea se poate folosi pentru a crea un rol. Aceasta poate marca statutul social real sau pretins. Ca regulă generală, ţinuta conservatoare şi protocolară în stil occidental nu ridică probleme nicăieri în lume.

Ţinuta de afaceri standard, este practic obligatorie şi în mediile de afaceri din

Europa Occidentală şi S.U.A. În cultura asiatică, în particular, în China şi Japonia, costumul şi cravata sunt austere şi de culoare închisă. În unele ţări islamice, bărbaţilor le este interzis să poarte pantaloni scurţi. Pe plajele Libanului, destule femei din lumea

arabă intră şi în mare fără să se dezbrace.

Comunicarea prin ceea ce se numeste moda este la fel de vasta si complexa ca insasi definitia si conceptul de moda. Trebuie intelesi toti parametrii in functie de cultura sau de deschiderea la care ne raportam. Altfel riscam sa ne formam idei si pareri preconcepute despre ceea ce s-a dorit sa ni se comunice.

În ce proporţie poate vestimentaţia influenţa rezultatul unei întâlniri, atingerea sau nu a rezultatului propus? E greu de spus, dar în mod cert influenţează felul în care aceasta demarează, scriu specialiştii citaţi de money.ro. Mai ales în mediul de afaceri, îmbrăcămintea are rolul de a identifica rapid „jucătorii“ aflaţi în faţa unei tranzacţii de business, pentru ca apoi să se dizolve în fundal: sugerează sau stabileşte nivelul de succes şi autoritate al fiecăruia, vorbeşte despre experienţa profesională, despre statutul financiar.

Vestimentaţia este unul dintre cele mai influente mijloace de comunicare

nonverbale pe care le avem la dispoziţie. Interesant este că studiile legate de acest tip de comunicare şi, implicit, despre prima impresie pe care o facem celor din jur, au putut cuantifica rolul aspectului exterior (vestimentaţia şi limbajul corporal) – 55%. Asta în comparaţie cu cele 38 de procente ale vocii şi cele 7 ale conţinutului propriu-zis al mesajului. Pe de altă parte îmbrăcămintea, oricât de frumoasă sau adecvată, nu compensează pentru lipsa de talent, ambiţie, profesionalism sau cunoştinţe.

Felul în care arătăm ne poate deschide o uşă ; ceea ce ştim ne ajută să rămânem în încăpere. Pentru vestimentaţia profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie şi partenerii de discuţie. Factorii care dau măsura acestei adecvări sunt stilul, codul vestimentar, culorile şi accesoriile. Stilul vestimentar este un element foarte personal şi internalizat, o semnătură personală.

De pildă, o femeie care se regăseşte în stilul casual va purta un minimum de

accesorii şi se va îmbrăca mai curând într-un costum cu pantalon şi probabil va fi tunsă scurt sau va avea părul aranjat cu naturaleţe; în schimb, o femeie care preferă un stil clasic, va opta pentru un set asortat de cercei şi colier, purtaţi la un taior sobru, cu părul strâns într-un coc, spune Markovits. Fiind o reflexie a personalităţii şi gusturilor stilul vestimentar dă partenerilor de discuţii indicii despre temperamentul sau stilul de viaţă al persoanei respective prin factori atât de mărunţi precum texturile, culorile sau imprimeurile alese, tipul de accesorii şi felul în care acestea sunt purtate.

Vestimentaţia tinde să fie un criteriu important de evaluare a angajaţilor în cadrul

organizaţiilor. Există organizaţii în care vestimentaţia este impusă prin anumite

regulamente interne pe care fiecare angajat trebuie să le respecte. De asemenea, sunt şi organizaţii în care nu există cerinţe formale în ceea ce priveşte vestimentaţia angajaţilor.

Vestimentaţia tinde să fie un criteriu important de evaluare a angajaţilor în cadrul

organizaţiilor. Există organizaţii în care vestimentatia este impusa prin anumite

regulamente interne pe care fiecare angajat trebuie sa le respecte. De asemenea, sunt si organizatii in care nu exista cerinte formale in ceea ce priveste vestimentatia angajatilor.

Indiferent de tipul de organizatie in care oamenii activeaza, un lucru insa este cert: modul în care oamenii se îmbracă, tipul de vestimentaţie pe care îl adoptă la serviciu comunică informaţii despre ceea ce sunt oamenii şi despre ceea ce vor să pară că sunt.

Chiar dacă tindem să fim de acord cu expresia „important este cum gândim şi nu

cum ne îmbrăcăm", în viaţa de zi cu zi vestimentaţia joacă un rol important în percepţia persoanelor. Un renumit consultant în domeniul managementului şi dezvoltării resurselor personale, Richard Denny, susţinea într-o lucrare a sa că, deşi oamenii au dreptul sa adopte orice forma de imbracaminte doresc, ei trebuie totusi sa faca distinctia intre munca si distractie si sa-si adapteze vestimentatia „atmosferei de afaceri create de patronul lor". Hainele sunt semne ale statutului social, simboluri ale puterii sociale, influentănd stima de sine a celor care le poarta si, de asemenea, modul in care ceilalti se comporta fata de noi.

Pentru orice manager gestionarea impresiei pe care subordonatii si-o formeaza

despre el este o conditie importanta pentru succes, vestimentatia reprezentănd un important mijloc de management al impresiei.

In interactiunile cotidiene, oamenii se informeaza unii despre ceilalti utilizand o

serie de mijloace care le sunt accesibile despre persoanele cu care intra in contact, deducănd din acestea anumite caracteristici ale persoanei, care nu sunt direct observabile.

Altfel spus, pe baza a ceea ce se vede tragem concluzii despre ceea ce nu se vede.

Vestimentatia face parte din categoria informatiilor accesibile despre o persoana. Pe baza informatiei oferite de imbracaminte, oamenii trag concluzii in legatura cu statusul social al persoanelor, caracterul sau chiar competenta acestora.

Modul în care o persoană se îmbracă contribuie la ceea ce în psihosociologie se numeşte „efectul primei informaţii" (primacy effect). Acesta constă în influenţa exercitată preponderent de primele informaţii primite, comparativ cu cele ulterioare, datorită procesării mesajului în funcţie de acestea.

Interviurile de angajare, primele contacte cu colegii şi sefii la un nou serviciu

constituie situaţii sociale în care efectul primei informaţii poate avea o mare importanţă asupra modului în care un angajat va fi apreciat.

Psihologia sociala se bucura de o varietate de teme fundamentale indeajuns de

mare –omul nu numai ca este cea mai sofisticata existenta considerat la nivel individual ci mai mult, el stabileste raporturi sociale alcatuind grupuri, in plus se afla intr-o permanenta schimbare-astfel incat micile semne care poate uneori chiar dezvaluie marile adevaruri nu se bucura de o atentie suficienta.