Strategii de dezvoltare a ecoturismului în Brașov

Cadrul general

Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale protejate și în zonele adiacente acestora a condus la apariţia ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice, în concordanţă cu cerinţele anumitor segmente de turişti, care doresc să îşi petreacă vacanţa în natură și totodată să creeze posbilități de dezvoltare locală a comunităților.

Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe, dar mai ales nealterate de activităţile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice.

În ciuda faptului că ţara noastră deţine un patrimoniul ecoturistic deosebit, cu potenţial mare de valorificare, ecoturismul este un segment confruntat cu numeroase probleme, cum ar fi: slaba cooperare la nivel local, promovarea modestă la nivel naţional şi internaţional, slaba dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului, migraţia forţei de muncă, numărul redus al celor cu o bună pregătire în domeniu, un cadru legal ce nu răspunde suficient nevoilor din domeniul serviciilor locale etc.

Studiul de faţă şi-a propus să prezinte stadiul actual de dezvoltare al acestei forme de turism la nivel național și internațional şi să vină cu un set de direcții care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism al unor zone în care natura și cultura locală ocupă un loc central, în concordanţă cu cerinţele impuse de legislaţia naţională, precum şi de convenţiile internaţionale la care România a aderat.

Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor destinaţii şi creşterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a acestor areale şi în prosperitatea populaţiei locale.

1.Necesitatea elaborării strategiei de ecoturism

Ariile naturale deţin atuuri importante pentru dezvoltarea activităţilor recreative, activităţi ce pot aduce venituri importante, atât celor ce le administrează, cât şi comunităţilor locale. Deşi este destul de greu de măsurat, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt destul de greu de observat pe termen scurt, turismul este unul dintre puţinele sectoare economice prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone, iar ecoturismul este forma cea mai acceptată de turism durabil pentru orice ţară şi regiune de pe glob.

Dezvoltarea activităţilor ecoturistice în cadrul comunităţilor locale şi în cadrul ariilor protejate implică o serie de beneficii socio-economice1, respectiv:

• generează apariţia locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sau în sectoarele conexe);

• stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor turistice (servicii de cazare, alimentaţie, transport, facilităţi recreative, produse meşteşugăreşti şi servicii de

ghidaj, suveniruri);

• stimulează economia rurală prin crearea sau creşterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice;

• impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură şi

populaţiei locale;

• stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserţii de capital;

• stimulează îmbunătăţirea relaţiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea turiştii caută să cunoască tradiţiile şi obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradiţiile populare;

• în condiţiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanţarea mecanismelor

dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor protejate ca instrument pentru

conservarea acestora;

• sprijină activităţile de conservare, prin convingerea guvernelor şi a publicului asupra

importanţei arealelor naturale.

Prin ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activităţi economice tradiţionale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor ş influenţelor externe şi interne. Activităţile turistice desfăşurate sub emblema ecoturismului oferă oportunităţi specifice, populaţia locală şi industria turistică fiind nevoite să utilizeze resursele naturale într-o manieră durabilă şi să aprecieze obiectivele naturale şi culturale valoroase. 1.1. Turismul durabil – definiţii şi concepţii

Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care a fost unanim acceptat de mai toate organizaţiile internaţionale şi naţionale.

Încă din 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare”.

Conform OMT, „dezvoltarea turismului durabil satisface necesităţile turiştilor prezenţi şi ale regiunilor-gazdă, în acelaşi timp cu protejarea şi creşterea şanselor şi oportunităţilor pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale şi estetice să fie pe deplin satisfăcute, menţinând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemul de viaţă.” Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând

turismul convenţional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc.

Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism şi mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decât printr-un management profesional, care să atragă în procesul decizional toţi factorii implicaţi în dezvoltarea turismului.

Colaborarea dintre autorităţi (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale), agenţi economici (care iniţiază proiecte de amenajare şi servicii turistice), cei ce militează pentru protecţia mediului şi păstrarea moştenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, turoperatori şi agenţii de turism şi, nu în ultimul rând, turişti, ca beneficiari, este absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă a turismului.