Stresul și Comunicarea

Conceptul general de stres

Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. De la plante şi animale la om şi organizatie, a trăi înseamnă a cunoaşte mediul şi a răspunde solicitărilor lui. Dacă pentru plante şi animale adaptarea se limitează la mediul natural, pentru oameni şi organizatii procesul este complicat de interventia mediului social.

Este în afara oricărei îndoieli că, în comparatie cu locuitorii grotelor, omul modern este mai putin solicitat de mediul natural dar uneori copleşit de exigentele mediului social.

Modificările sociale şi economice frecvente, deseori neaşteptate şi profunde solicită la maxim disponibilitătile organismului uman pe linia adaptarii.

De origine engleză, cuvântul “stress” circumscrie o serie de substantive înrudite ca înteles, dar cu nuante uşor diferite : presiune, apăsare, effort,solicitare, tensiune, constrângere, încordare nervoasă. Cel care introduce introduce în limbajul medical conceptul de stres este savantul Hans Selye. Potrivit acestei conceptii, stresul este reactia nespecifică a organismului la orice solicitare.

Definitia cu cea mai largă circulatie a stresului este starea biologică de alertă care mobilizează corpul pentru a răspunde sau a riposta la solicitări sau amenintări.

ELEMENTUL DE STRES ÎN PROCESUL DE COMUNICARE

O problemă foarte actuală a zilelor noastre este aceea a stresului ca factor neproductiv al climatului organizationsl. Stresul afectează performanta angajatilor , influentând atmosfera de lucru, calitatea deciziilor şi chiar sănătatea fizică şi psihică a angajatilor.

Suntem deprimati,frustrati sau nervoşi; în permanentă avem senzatia că subordonaltul ne sabotează,toată lumea este împotriva noastră, încearcă să ne manipuleze sau să ne facă rău, nu putem dormi, simtim o frică generală în fata vietii, în fata celor din jur.; nu muncim cu placere, obosim repede, suntem mereu încruntati. Fiecare dintre noi ne putem recunoaşte în una sau mai multe din aceste ipostaze şi adeseori, pe bună dreptate acuzăm ca motiv stresul.

Modul în care managerul reactionează la stres ii va determina eficacitatea, capacitatea de a lua decizii bune şi la timp, de a actiona în conditii de incertitudine sau ambiguitate, de schimbare a mediului intern şi extern al organizatiei, precum şi în situatii complexes au dificile.

Toleranta la stres este corelată cu capacitatea de management al timpului şi de delegare a responsabilitătilor.

Managementul stresului prin comunicare

Comunicarea are un rol extrem de important in managementul timpului deoarece ea poate contribui,prin inglobarea unor elemente de control, organizare, planificare si conducere,la evitarea sau reducerea stresului.

Dar cum putem comunica pentru a reduce stresul la locul de muncă?Câteva solutii sunt următoarele:

A -comunicarea aserativă;

B. -generarea suportului social prin organizarea mediului muncii( element de organizare);

C.- administrarea timpului prin folosirea unor tehnici specifice( element de planificare);

D.- delegarea competentă de sarcini( element de conducere).

A.Comunicarea aserativă este comunicarea pozitivă,responsabilă,plină de încredere în sine, care permite oamenilor să fie ei insisi ca indivizi unici, valorosi,importanţi, să-si susţină propriile drepturi fără a nega însă unicitatea, valoarea, importanţa si drepturile celorlalţi. Comunicarea aserativă se caracterizează prin:

1.-Autocontrolul propriei comunicări. Acesta se poate manifesta, de exemplu, prin aceea că mesajele pe care le comunicăm trebuie să sugereze clar că avem control complet asupra conţinutului de sentimente, nevoi, gânduri, dorinţe exprimate în mesaj ( comunicând aserativ, vom spune de exemplu: “sunt foarte nemulţumit de comportarea Dvs.” În loc de “comportarea Dvs. Mă nemulţumeste”. Diferenţa constă în faptul că în primul caz, noi avemasupra asentimentelor noastre, este opţiunea noastra să fim nemulţumiti, nu interlocutorul este acela care ne controlează sentimentele prin comportamentul său.

Atitudinea noastră trebuie să fie proactivă si nu reactivă.

Dacă tindem să comunicăm în permanenţă ca si cum seful sau organizaţia ne guvernează si controlează sentimentele sau gândurile, acest sentiment de dominaţie va deveni propria noastră realitate care ne va stresa continuu.

2.- Recunoasterea si verbalizarea sentimentelor, dacă aceasta contribuie la înţelegerea corectă a mesajului. Sentimentele există si nu le putem evita sau neglija; ele afectează procesul de comunicare si de stress. În acest context sunt frecvente sentimente de natură fiziologică, sentimente legate de procesul de gândire, sentimente legate de atitudini si sentimente de tip nevoie, lipsa( deprimare, iritare, dezamăgire).

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că, mai ales în situaţii în care comunicarea nu este suficient de precisă, sentimentele care apar sunt la alegerea celui care recepţionează mesajul.

3.-Evitarea exprimării ambigue a nevoilor si dorinţelor ( de exemplu prin referiri indirecte), identificarea si comunicarea motivelor, sentimentelor în termeni de nevoi directe.

Concret: o persoană va fi capabilă să facă ceea ce dorim( deci scopul comunicării să fie îndeplinit) dacă exprimăm această dorinţă în termini clari. Munca va putea decurge în continuare în condiţii bune, cu instrucţiunile, dispoziţiile, corectivele transmise/recepţionate prin comunicare. Dacă exprimarea esta însă ambiguă, neclară, climatul de muncă va fi afectata de nemulţumirile legate de neîndeplinirea asteptărilor, nesatisfacerea cerinţelor, greseli de îndeplinire a dispoziţiilor. Întregul grup de muncă poate deveni stresat.

4.- Recepţionarea solicitărilor, nevoilor, dorinţelor sau sentimentelor exprimate într-un mesaj ceea sunt de fapt, nu ca pretenţii, obligaţii,datorii. Ideal ar fi fiecare să poată exprima clar, deschis ce doreste, iar acţiunile să aibă loc pe baza unei rezoluţii stabilite de comun accord între comunicatori. Realitatea este însă uneori alta si de aceea este bines a ţinem cont de următoarele:

-a considera ca o anumită solicitareeste pretenţie si că nu avem nimic de spus în legătură cu acceptarea ei, conduce la stress;