Televiziunea în spațiul public românesc

Argument

“Televiziunea este sursa primara de informare pentru majoritatea oamenilor, si este considerate la scara larga mediul cel mai influent in formarea opiniei publice. Timpul de vizionare a canalelor de televiziune a crescut constant in ultimii ani. Televiziunea si-a mentinut pozitia dominanta in ciuda aparitiei si dezvoltarii noilor tehnologii de comunicare, precum internetul.”

Cu un start ezitant in 1993, televiziunile private au inceput sa sparga monopolul detinut de TVR, succesele obtinute apartinand nu numai canalelor generaliste, ci si unor posturi de nisa. O dezvoltare rapida in domeniu este asteptata datorita schimbarilor tehnice – digitalizare, IPTV (Internet Protocol TV), cresterea acoperirii CATV plus renuntarea la retelele analogice pana in 2012.

Revolutia digitala a confirmat, cel putin pentru moment, puterea de adaptare a televiziunii la noile descoperiri tehnologice in domeniul comunicarii si i-a legitimat, din nou, statutul de sursa principala de informare. Tara noastra a inceput sa experimenteze sistemele digitale in 2002, la doi ani dupa explozia fenomenului in Europa de Vest, dar specialistii in domeniu sustin ca si in prezent suntem departe de a fi luat cu adevarat startul deoarece lipsesc investitiile substantiale pentru dezvoltare, precum si implicarea reala a tuturor factorilor de decizie, de la operatorii de televiziune si organismele de reglementare pana la societatea civila si autoritatile guvernamentale. Totusi, cu toate analizele sumbre, in ultimii doi, trei ani, televiziunea digitala a inceput sa-si spuna cuvantul concret si in Romania.

De asemenea, adaptarea televiziunii la noile tehnologii a fost confirmata si de colaborarea plina de succes cu Internetul prin serviciile de webcast. Principalele programe de stiri ale televiziunilor pot fi urmarite si pe Internet, chiar daca nu intotdeauna in timp real. “PrimaTV a fost primul canal din tara care a transmis un show in direct pe Internet. Transmisia pe Web a programului Big Brother a fost realizata de compania Artelecom si a durat 122 de zile, tot atatea cat au petrecut participantii in casa Big Brother.” De atunci, multe alte televiziuni s-au folosit de serviciile webcast pentru a-si transmite show-urile, mai ales formatele “reality” pe Internet, marindu-si astfel audienta si pastrandu-si astfel primul loc ca sursa de informare si de divertisment.

Romanii petrec in fata televizorului in jur de 5 ore pe zi (sursa: ARMA, 2006) pentru relaxare, dar si pentru informare. Sursa principala de informare pentru peste optzeci si cinci la suta dintre romani este televizorul Acest comportament constant a constituit o baza solida pentru dezvoltarea pietii TV si deasemenea pentru atragerea unor parti majore a bugetului de publicitate

Toate aceste date si argumentari despre locul si rolul televiziunii in lume si, in special, in Romania, nu sunt gratuite. Ele nu se constitue intr-o oda adusa fenomenului televiziunii, ci incearca sa demonstreze ca poate este timpul ca una din functiile fundamentalei ale presei, cea educativa, sa fie resuscitata.

Daca televiziunea publica, prin canalele sale TVR1, TVR2, TVR International si TVR Cultural, se achita in mod modest de acesta datorie –de a educa - posturile comerciale aflate in cercul vicios al audientei si, implicit si explicit, al publicitatii ca sursa de castig, au uitat ca printre obligatiile lor se afla si ridicarea nivelului cultural al receptorului.

Capitolul I

Tabloidizarea emisiunilor

si programelor de stiri Tv

Formatele emisiunilor avizeaza aproape intotdeauna un public tinta submediocru, cu un status indecis, corespunzand portretului robot al cumparatorului fidel de tabloide. Fenomenul de tabloidizare a formatelor nu ne apartine, el a fost importat, face parte din modele vest-europene calchiate in peisajul autohton imediat dupa ’90 si care a cuprins o amploare de necontestat. Fenomenul, in sine, nu este negativ, el se pliaza pe lipsa de timp a omului modern, prins in valtoarea unei vieti in care prezentul inseamna intotdeauna maine.