Construcții agricole - crescătorie de ciuperci

CAPITOLUL 1

IMPORTANŢA CULTIVĂRII CIUPERCILOR COMESTIBILE

1.1 Avantajele cultivării ciupercilor

Ciupercile comestibile reprezintă un produs agroalimentar foarte valoros datorită conţinutului bogat în substanţe nutritive, gustul şi aroma deosebite, fiind apreciate în tot cursul anului, prin consumul în stare proaspătă cât şi conservată.

Pe suprafaţa globului ciupercile numără aproape 200.000 de specii, subspecii, varietăţi şi forme ale acestor unităţi sistematice, din care 8700 numai în ţara noastră.

Datorită substanţelor chimice pe care le conţin, ciupercile au un rol important în terapeutica medicală, prin efectul antiviral, anticanceros, prin scăderea colesterolului din sânge, etc.

Pe lângă valoarea lor alimentară, ciupercile constituie şi o cultură rentabilă, care asigură o producţie ridicată, ce se obţine pe unitatea de suprafaţă. Un mare avantaj al acestei culturi este faptul că în cultura ciupercilor nu se foloseşte teren agricol, doar spaţii dezafectate, adică spaţii cărora nu li s-a dat altă întrebuinţare (răsadniţe, pivniţe, grajduri, magazii, şoproane), iar pentru substratul nutritiv au fost luate în considerare materiale refolosibile ieftine.

Obţinerea miceliului de ciuperci presupune condiţii şi personal specializat, care nu se pot realiza în gospodăriile mici şi mijlocii. De aceea, au fost create laboratoare de producerea miceliului ce constituie un avantaj pentru cultivator.

Alt avantaj al cultivării ciupercilor este acela că ocupă spaţii reduse în raport cu cantitatea de producţie, deoarece având talie mică, în anumite perioade de dezvoltare nu au nevoie, sau sunt indiferente faţă de lumină. În acest scop, se pot realiza culturi pe 3-6 nivele, pe acelaşi metru pătrat de suprafaţă, făcând astfel economie de spaţiu.

Rentabilitatea culturii ciupercilor este dată de faptul că de la majoritatea se consumă toate părţile componente făcând astfel ca procentul de utilizare să reprezinte 99-100%.

Randamentul exprimat în kilograme de ciuperci recoltate de pe un metru pătrat, în cazul speciei Agaricus bisporus este în funcţie de sistemul de cultură şi de condiţiile de microclimat asigurate, între 15 şi 30 de kilograme. Dacă într-un an se realizează două sau patru-cinci cicluri de cultură, rezultă un randament de 30-80 kg/mp/ an.

Un ciclu de cultură la ciuperci durează în funcţie de specie, între 100-120 de zile, (de la însămânţare până la ultimul recoltat), acesta făcând ca amortizarea investiţiei să se execute într-un timp scurt, realizându-se două, până la patru şi chiar cinci cicluri (recolte ) pe an de pe aceeaşi suprafaţă.

Datorită posibilităţii de practicare a mai multor cicluri pe an, din cultura ciupercilor se realizează venituri importante, asigurând surse de proteine, ca urmare a valorificării eficiente a materialelor de natură organică cu o întrebuinţare mai redusă: gunoiul de grajd, paiele, cocenii, ciocălăii de porumb, gunoiul de păsări şi alte deşeuri de natură vegetală. După încheierea culturii, compostul uzat nu se pierde, ci reprezintă un îngrăşământ organic valoros pentru legumicultură, înfiinţarea de noi plantaţii de pomi şi viţă- de-vie, etc. De asemenea, nu necesită măsuri speciale pentru protecţia mediului, deoarece cultura nu este poluantă, iar cultivarea şi recoltarea în cicluri şi valuri ( 100-120 zile ) sporeşte cantitatea de ciuperci şi asigură o circulaţie rapidă a fondurilor investite, permiţând cultivatorilor să desfăşoare o astfel de activitate.

Un avantaj de o importanţă deosebită îl constituie faptul că prin cultivarea ciupercilor în spaţii închise şi prin folosirea miceliului unor specii comestibile cunoscute, se evită orice suspiciune de intoxicare.

CAPITOLUL 2

TEHNOLOGIA PRODUCERII CIUPERCILOR CULTIVATE

ÎN DIFERITE SPAŢII DE CULTURĂ

AGARICUS BISPORUS ( Ciuperca albă)

În ţara noastră suprafeţele cultivate cu ciuperci comestibile sunt în continuă creştere, pe suprafeţe mari cultivându-se două specii:

- Agaricus bisporus (ciuperca de bălegar sau de strat, denumită impropriu champignon);

- Pleurotus ostreatus (păstrăvii de fag).

2.1 Tipuri de sisteme de cultură

Pentru cultivarea ciupercilor se utilizează mai multe sisteme de cultură:

- sistemul de cultură clasic, se desfăşoară pe spaţii restrânse şi este folosit de cultivatorii individuali. Acest sistem implică cheltuieli minime, resurse materiale puţine şi realizează de regulă două cicluri de cultură pe an, unul de primăvară cu însămânţare în perioada 10 martie -10 aprilie, iar altul de toamnă cu însămânţare în luna septembrie, care va fi planificat în aşa fel încât până la 1 decembrie, recoltarea să fie încheiată. Spaţiile de cultură folosite în acest sistem sunt următoarele: răsadniţe, pivniţe, grajduri, magazii fără încălzire, dar cu posibilităţi bune de aerisire. Substratul nutritiv este alcătuit din compost, care se pregăteşte în afara spaţiului de cultură, iar pasteurizarea este un proces care se realizează prin acoperirea platformei cu o folie de polietilenă.

- sistemul de cultură semiintensiv, necesită instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare, încălzire termică, ventilaţie a încăperilor, capacităţi pentru dezinfecţia termică cu aburi a spaţiului şi pentru pasteurizarea substratului nutritiv. În acest sistem se realizază trei cicluri de cultură pe an, folosindu-se ca spaţii de cultură: construcţii nefolosite, magazii dezafectate, hale. Substratul se aşează pe stelaje, în lăzi din plastic sau în saci de polietilenă.

- sistemul de cultură intensiv, se desfăşoară în spaţii cu posibilităţi de reglare a temperaturii, umidităţii, ventilaţiei şi se realizează 5-6 cicluri pe an, prin folosirea substratului nutritiv pe mai multe nivele (4-6). Acest sistem trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

- substratul nutritiv natural sau sintetic se poate pasteuriza cu aburi;

- să nu se utilizeze lemnul ca material de construcţie;

- pardoseala să fie din beton pentru a putea fi curăţată şi dezinfectată cu uşurinţă;

- încălzirea ciupercăriei să se facă cu abur sau alte mijloace care nu produc CO2;

- să existe alimentare cu apă potabilă;

- să fie racordat la instalaţiile de curent electric;

- să se folosească o ventilare dirijată;

- să se asigure condiţii de termoizolare ( variaţiile mai mari de 3°C pot fi dăunătoare).

În funcţie de spaţiul de care ciupercăria dispune, sistemul de cultură intensiv poate fi de tip: monozonal, bizonal sau plurizonal.