Control intern bancar - LGW Bank

Introducere

Auditul intern reprezintă activitatea, realizată de persoane autorizate, de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice, care are ca rezultat formularea unei evaluări independente a managementului riscului, a controlului şi proceselor de conducere, şi a unor sugestii pentru îmbunătăţirea eficacităţii operaţiunilor, în scopul sprijinirii realizării obiectivelor entităţii economice.

Controlul intern este definit ca un proces implementat de către Consiliul de Administraţie, conducere şi personalul unei organizaţii destinat să ofere o asigurare rezonabilă în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor.

Auditul reprezintă un ajutor pentru atingerea obiectivelor societății.Auditorul identifică problemele existente la nivelul societății și cauzele apariției acestora, evaluează consecințele și stabilește recomandări pentru dispariția neregulilor din cadrul firmei. Nu este obligatoriu ca firma să pună în aplicare recomandările auditorului. Aceste recomandări sunt opționale, dar de cele mai multe ori sunt cele mai bune soluții pentru societate. În cazul unui control intern sau unei inspecții măsurile pe care organul de control, respectiv inspectorul le impune sunt obligatorii de implementat.

1. Aspecte generale privind controlul intern bancar

 Definirea controlului intern

În legislația din România, controlul intern este definit ca reprezentând “ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor publice în mod economic, eficient şi eficace; acesta include de asemenea structurile organizatorice, metodele şi procedurile”.

Potrivit Standardelor Internaționale de Audit, emise de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB) al Federației Internaționale a Contabililor (IFAC), controlul intern este definit ca fiind „procesul conceput, implementat și menținut de către persoanele însărcinate cu guvernanța, conducere și alte categorii de personal cu scopul de a furniza o asigurare rezonabilă privind îndeplinirea obiectivelor unei entități cu privire la credibilitatea raportării financiare, eficiența și eficacitatea operațiunilor și conformitatea cu legile și reglementările aplicabile”.

 Definirea controlului intern bancar

Controlul intern bancareste un proces continuu, la care participă consiliul de administrație, conducătorii și personalul instituțiilor de credit, prin care se furnizează o asigurare rezonabila asupra atingerii obiectivelor sale.

 Obiectivele controlului intern bancar

a) desfăsurarea tuturor activitătilor instituției de credit în condiții de eficiență și eficacitate;

b) furnizarea unor informații credibile, relevante, complete și oportune structurilor implicate în luarea deciziilor în cadrul instituției de credit și utilizatorilor externi ai informațiilor;

c) asigurarea conformității activităților instituției de credit cu cadrul legal , cu politicile și procedurile proprii.

 Elementele sistemului de control intern bancar

Pentru realizarea obiectivelor menționate, instituțiile de credit sunt obligate să își realizeze un sistem de control intern care se compune din urmatoarele elemente aflate în stransă corelare:

a) supravegherea exercitată de consiliul de administrație și conducătorii instituției de credit;

b) identificarea și evaluarea riscurilor semnificative;

c) activitățile de control și separarea responsabilităților;

d) informarea și comunicarea;

e) activitățile de monitorizare și corectare a deficiențelor.

 Raportul de audit

Rezultatul final al activităţii de audit constă în elaborarea sau aprobarea de către auditorul coordonator a unui raport de audit corespunzător asupra situaţiilor financiare, pe baza rezultatelor şi a concluziilor obţinute, şi în care opinia este clar exprimată.

Rapoartele de audit trebuie să prezinte uşurinţă în înţelegere, fără ambiguităţi sau exprimări vagi şi să includă numai informaţii care să fie susţinute de probe de audit suficiente şi relevante, echitabile şi constructive, care să reflecte independenţa şi obiectivitatea auditorului.

Raportul auditorilor trebuie să stabilească dacă, în opinia auditorului, situaţiile financiare oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare a societăţii la data raportării, a rezultatelor activităţii ei şi a fluxurilor de numerar pentru perioada auditată, în concordanţă cu reglementările în vigoare.