Cumpăna - Zonă Metropolitană

INTRODUCERE

Metropolizarea este un fenomen apărut datorită procesului de accelerare a concentrării, în unele aglomerații, a populației, puterii, cunoștințelor, activităților și bogației, ca urmare a unei „selecțiiˮ radicale și în timp a orașelor de către organizații, intreprinderi și indivizi.

O zonă metropolitană este un centru mare urban, format dintr-o metropolă mare și zona sa adiacentă de influență. Unul sau mai multe orașe din zonă se constituie drept centrul de dezvoltare al întregii zone, care va purta, de obicei, denumirea celui mai important oraș component.

Zonele metropolitane, ca structuri de cooperare intercomunală rezultă din complementaritatea potențialului celor două tipuri de structuri administrative de nivel local: cele cu grad avansat de urbanizare, reprezentate de nucleele de convergență regională și departamentală și comunele incluse în zona periurbană a acestora.

Criterii generale de identificare a metropolelor

- Criterii direcționale în dezvoltarea teritorială

Metropola se distinge în primul rand prin gradul calitativ ridicat și activitățile sale de comandă de anvergură teritorială.

- Criterii logistice

Favorizată de un context economic din ce în ce mai relațional, metropola se impune ca un punct nodal major în infrastructura teritorială. Este generatoare de fluxuri (inclusiv imateriale) și asigură mai ales concentrarea și redistribuirea (polarizarea) fluxurilor diverse (persoane, bunuri, informații) și intense, care vin din diferite orizonturi.

- Criterii identitare

Metropola este în mod necesar un „oraș-vitrină” care-și reflectă imaginea și în afara granițelor naționale.

Zone metropolitane la nivel mondial

În întreaga lume sunt peste 115 astfel de zone metropolitane. Printre cele mai populate (împreună cu orașele lor adiacente) se numără Tokyo, Chongqing, New York City, Shanghai, Ciudad de México, Mumbay, ș.a.m.d.

Cooperarea intercomunală la nivelul spațiului periurban devine astfel esențială pentru o dezvoltare regională integrată.

Zona metropolita la nivel de România

Zonele metropolitane în România au fost reglementate prin legea nr. 351 din 6 iulie 2001 ca fiind „o zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri”.

Prima zonă metropilitană constituită a fost zona metropolitană Iași la data de 8 aprilie 2004, aceasta cuprinzând municipiul Iași și 13 comune din jurul acestuia.

Ca urmare a modificării art. 7, alin. (1) din legea nr. 351 din 6 iulie 2001, prin legea nr. 264/2011, și municipiile, reședintă de județ, pot constitui zone metropolitane prin asociere cu localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată.

Cele mai mari opt zone metropolitane ale României (București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara) concentrează 50% din populația României și 75% din veniturile fixe ale țării.