Evacuarea Persoanelor din Spații și Construcții Pentru Birouri în Situații de Urgență

INTRODUCERE

În prezent sunt nenumărate cazuri în care un număr mare de persoane se situează într-un spaţiu relativ restrâns. Clădirile de birouri devin din ce în ce mai mari şi mai complexe. Evenimentele mari de natură sportivă, culturală, de divertisment sau religioasă scot la suprafaţă probleme serioase de securitate pentru participanţi şi organizatori care trebuie să fie pregătiţi pentru orice fel de situaţie critică. Concluziile rezultate în urma unor incendii demonstrează că, în caz de pericol, comportamentul persoanelor se poate caracteriza prin:

- în primele momente de la alarmare, nesiguranţă, interpretare greşită, indecizie şi căutare de informaţii;

- reacţia sceptică la semnalul de alarmă de incendiu (alarma este reală sau este vorba doar de un exerciţiu ?);

- efectul de grup asupra individului;

- evitarea căilor de evacuare, de care utilizatorii nu sunt siguri.

Majoritatea persoanelor aflate într-o clădire nu se gândesc la ce pericole sunt expuse în momentul izbucnirii unui incendiu. Limitarea pericolelor presupuse şi modul de comportare al persoanelor (ocupanţilor ) în faţa focului.

Ocupanţii (persoanele, utilizatorii ) unei clădiri într-o situaţie de urgenţă determinată de un incendiu (alarmare, detectarea pericolului determinat de izbucnirea incendiului, percepţii reale şi modificate, interpretarea şi luarea de decizii, acţionarea şi lupta cu incendiul, evacuarea) constituie un grup, o mulţime cu trăsături şi manifestări specifice.

Încă din cele mai vechi timpuri focul a fost o problemă socială, iar odată cu dezvoltarea societăţii, problema a câştigat în complexitate. Datorită creşterii urbanizării şi a numărului zonelor cu o densitate mare de populaţie, s-a impus necesitatea controlului riscului la incendii în vederea asigurării vieţii persoanelor, a bunurilor materiale şi/sau financiare şi a valorilor de patrimoniu, culturale şi religioase. Omenirea dispune de mai multă avuţie şi utilizează pe scară largă procese tehnologice pe cât de complexe şi eficiente, pe atât de periculoase pentru om şi mediu, dacă sunt scăpate de sub control. În mod evident, mecanismele de securitate ale societăţii s-au adaptat şi perfecţionat, în funcţie de condiţiile specifice. Distribuţia interioară a spaţiilor dintr-o clădire, trebuie să rezolve problemele funcţionale, estetice şi de confort în primul rând, dar toate acestea abordate şi soluţionate încât să asigure şi condiţiile necesare de siguranţă a utilizatorilor.

În privinţa securităţii la incendii, condiţie obligatorie prin texte cu caracter legislativ sau prin regulamente, trebuiesc luate anumite măsuri, atât la proiectarea, cât şi la construirea şi exploatarea clădirilor.

Ansamblul de măsuri care se iau are în vedere ca obiectiv prioritar sunt:

- protecţia de persoane referindu-ne la utilizatori pe de o parte şi la personalul de intervenţie în caz de urgenţă pe de altă parte;

- protecţia bunurilor materiale şi spirituale.

Dezastrele datorate incendiilor, exemplul de la Teatrul Ring din Viena şi teatrul urban din Nizza în 1881 soldate cu sute de victime au condus la regândirea siguranţei clădirilor. În prima fază s-a încercat îmbunătăţirea siguranţei prin folosirea materialelor neinflamabile la construcţii. Totuşi dezastrul de la teatrul Troguois din Chicago soldat cu peste 500 de morţi, unde a ars numai decorul, a condus la o nouă regândire. Aceasta a fost un punct de început în studiul evacuării persoanelor din clădiri în caz de incendiu. O modalitate în vederea studierii evacuării persoanelor este folosirea programelor de simulare și modelare.