Evaluarea Riscurilor de Securitate și Sănătate în Muncă pentru Postul de Lucru Artificier

STATISTICA ACCIDENTELOR DE MUNCA LA S.C. MINCONSTRUCT S.A 55

INTRODUCERE

Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/96) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6 precizează că „factorii ce trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii şi gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii”.

Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă conţine următoarele prevederi care vizează obligativitatea evaluării riscurilor:

- angajatorul are obligaţia „să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);

- angajatorul are obligaţia „să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).

De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă stabileşte faptul că, pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii”.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională au fost concepute şi sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial şi naţional pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, în cadrul lucrării de dizertaţie s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în anul 1993 şi a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se permanent îmbunătăţiri.

Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi constă, în esenţă, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parţiale, astfel încât compensările să fie minime. Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporţional cu nivelul de risc.

Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fişa de evaluare a riscurilor şi fişa de măsuri propuse.

În prima fişă se înscriu factorii de risc identificaţi, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinţa maximă previzibilă, clasele de gravitate şi frecvenţă, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte şi nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fişa a doua conţine măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru combaterea acţiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcţie de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4, ). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.

În prima parte a lucrării de absolvire este prezentată o descriere detaliată a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru şi condiţii de aplicare), precum şi a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecinţe, scala de cotare a gravităţii şi a frecvenţei, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua a lucrării de absolvire este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti în vederea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă „ARTIFICIER” din cadrul S.C. MINCONSTRUCT S.A. Baia Mare.