Importanța Studiilor Pedologice

Pamântul este bunul economic cel mai de pret al oamenilor, iar agricultura este cea mai veche si mai mare întreprindere de productie.

Problemele actuale ale agriculturii sunt de ordin tehnic, social politic, economic, juridic. Ele deriva si din modul în care a fost gestionata aceasta ramura economica, de ploitica agrara promovata si de legislatia referitoare la acest domeniu.

Cel mai mare neajuns al agriculturii din România îl constituie farâmitarea excesiva a proprietatii funciare, în exploatatii mici, în medie de 2,2 ha. Aceasta este una din consecintele aplicarii legilor nr. 18/1991 si 169/1997, care nu au prevazut nimic pentru protejarea marilor investitii tehnice facute în agricultura înainte de 1989 (organizarea teritoriului, sisteme de irigatii, etc.) si nici sanctiuni pentru cei care le distrug.

Exploatatiile agricole mici, de subzistenta, limiteaza posibilitatea investitiilor în mijloace moderne de productie Este vorba, în primul rând, de mecanizarea lucrarilor agricole si refacerea sistemului de irigatie.

Un alt mare neajuns rezultat în urma aplicarii legii nr. 18/1991 îl constituie faptul ca 47% din terenul retrocedat apartine mostenitorilor cu domiciliul la orase, care au alte ocupatii decât agricultura.

Importanta economica a pamântului este evidentiata de urmatoarele aspecte:

pamântul este sursa cea mai sigura si cea mai importanta de venituri ale statului;

este o bogatie limitata, dar care dureaza o vesnicie si care asigura cerintele de hrana si de locuinta pentru populatie;

este principalul mijloc de productie si obiect al muncii în agricultura si silvicultura;

este baza de amplasare a constructiilor;

este sursa de materii prime pentru industria prelucratoare.

Pamântul prin natura sa a constituit în decursul veacurilor obiect al muncii si în acelasi timp mijloc de productie, diferit de toate celelalte, fiind limitat ca întindere, de neînlocuit, stabil si indestructibil. Întrucât nu poate spori dupa dorinta, oamenii l-au transformat, de timpuriu, într-un bun propriu a carui valoare a crescut continuu.

Evaluarea pamântului în cadrul economiei de piata este o operatie importanta, întrucât valoarea lui are pondere în capitalul proprietatii agricole. Ea trebuie sa tina seama ca terenurile agricole au o multitudine de clasificari, destinatii, categorii. Ca urmare, valoarea pamântului este influentata de o serie de factori si cauze, care dau o tendinta de urcare sau scadere a acesteia.

Principalii factori care pot influenta mai mult sau mai putin valoarea pamâtului sunt:

calitatea terenului agricol;

posibilitatile cresterii valorii prin efectuarea unor lucrari de îmbunatatiri funciare (drenaje, irigatii, fertilizari);

avantajele oferite de apropierea de caile de comunicatie, sursele de comunicatie si centrele populate;

gustul si aspiratiile populatiei atrase sau nu de activitatile agricole;

forma sub care este exploatat pamântul (personal, în arenda, în parte);

marimea, organizarea-parcelarea, natura pamântului;

sistemul de cultura practicat (extensiv- intensiv);

mâna de lucru disponibila în localitate sau în zona;

Bonitarea terenurilor agricole reprezinta o actiune complexa de cercetare si de apreciere cantitativa a principalelor conditii care determina cresterea si rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor conditii pentru fiecare folosinta si cultura. Deoarece capacitatea de productie a terenurilor se modifica sub influenta factorilor naturali, dar mai ales a interventiei omului, bonitatea trebuie actualizata în permanenta.

Prin lucrarile de cartare pedologica si de bonitare cadastrala a solurilor se realizeaza baza de date grafice si descriptive necesara pentru inventarierea, clasificarea si evaluarea resurselor de sol dintr-un spatiu geografic, care poate sa fie reprezentat de o exploatatie agricola sau de un teritoriu administrativ-cadastral. Învelisul de soluri este studiat în raport cu factorii naturali si antropici ce îi determina însusirile si respectiv, fertilitatea naturala, cu diferite favorabilitati pentru cresterea si dezvoltarea fitocenozelor agrare sau naturale.

Prin realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole se cer rezolvate urmatoarele probleme:

1. Precizarea capacitatii de productie a terenului pentru diferite plante de cultura, plantatii pomicole si viticole si pajisti naturale;

2. Precizarea celor mai rationale repartitii a culturilor pe teritoriu, respectiv fundamentarea lucrarilor de zonare si profilare a productiei agricole;

3. Stabilirea cauzelor care limiteaza capacitatea de productie si evidentierea lor în vederea diminuarii sau înlaturarii efectelor negative care limiteaza recoltele;

4. Fundamentarea masurilor economice pentru evidentierea si comensurarea rentei funciare diferentiale în vederea preluarii si redistribuirii acesteia, pentru asigurarea echitatii social-economice pentru toti lucratorii din agricultura.

CAPITOLUL I

IMPORTANTA STUDIILOR PEDOLOGICE SI DE BONITARE CADASTRALA

Între conditiile materiale, necesare vietii si activitatii oamenilor, un rol hotarâtor îl are pamântul - solul si subsolul - el constituind premisa si baza materiala a oricarui proces de productie.

Calitatea sa, de generator inepuizabil de resurse materiale pentru conditia umana, pamântul si-o afirma în toata deplinatatea prin folosinta agricola unde primordialitatea sa este cu adevarat unica si de neînlocuit .

Daca pentru alte ramuri ale economiei nationale, cu exceptia industriei extractive, pamântul joaca un rol secundar, servind doar ca suport si spatiu pentru desfasurarea activitatii, pentru agricultura pamântul ocupa un loc hotarâtor în dezvoltarea economica de ansamblu a tarii noastre .

În prezent pamântul reprezinta, unica sursa naturala de producere a alimentelor, fara de care nu se poate concepe existenta vietii. Este cunoscut faptul ca dezvoltarea oricarei activitati economico-sociale reclama suprafete de teren tot mai mari, concomitent cresc si cerintele agroalimentare ale populatiei, care nu se pot asigura decât prin intermediul pamântului .

Ca mijloc de productie si obiect al muncii omenesti, pamântul, respectiv totalitatea conditiilor si factorilor de mediu care se manifesta pe suprafata terestra, este definit printr-o larga gama de însusiri fizice si caracteristici economico-sociale.

Pamântul este o creatie a naturii si doar în mica masura el reprezinta un produs al muncii omenesti. Întrucât pamântul la origine este un dar al naturii si nu un rezultat al muncii omenesti, el nu are valoare ci numai întrebuintare, putând sa serveasca la obtinerea de bunuri materiale. Obtinerea acestor bunuri se realizeaza numai în procesul muncii, numai în procesul investirii în productie a unor anumite cantitati de munca vie si materializata. Din acest moment pamântul înceteaza de a mai fi un simplu dar al naturii, devenind tot mai mult un produs al muncii omenesti.

În procesul de productie pamântul  nu se consuma  daca este folosit rational, ci dimpotriva calitatea lui poate creste. Aceasta particularitate conduce la necesitatea gasirii si practicarii, în fiecare zona, a acelor sisteme de agricultura care sa asigure sporirea continua a potentialului productiv al pamântului.