Instalația Interioară de Utilizare Industrială a Gazului Metan

Domeniu: Construcții

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 27 în total

Cuvinte : 4107

Mărime: 1.10MB (arhivat)

Publicat de: Costel Buzatu

Puncte necesare: 8

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Musteata Cristina

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

A Piese scrise
Capitolul 1
Noţiuni introductive pag 1
1.1.Introducere pag 1-5
Capitolul 2
Instalaţia de utilizare pag 6
2.1. Branşamentul pag 6
2.1.1. Generalităţi pag 6
2.1.2. Materiale folosite pag 7-8
2.1.3. S.D.V. (scule,dispositive verificatoare) pag 8-9
2.2. Instalaţia interioară de utilizare industrial pag 9
2.2.1. Generalităţi pag 9-10
2.2.2. Materiale folosite pag 10-11
2.2.3. Aparate folosite pag 12
2.2.4. S.D.V. (scule,dispositive verificatoare) pag 12-13
2.3. Aparate de utilizare a gazelor natural pag 13-15
2.4. Probarea şi recepţia instalaţiilor interioare de gaze
natural combustibile pag 16-18
Capitolul 3
N.T.S.M. la lucrările instalaţiei interioare de utilizare
a gazului metan pag 19
3.1. Măsuri de protecţia muncii pag 19
3.2. Măsuri P.S.I pag 19
3.3. Măsuri de protecţia mediului pag 20
3.4. Norme de tehnica securităţii a ţevilor pag 20-21
3.5. Intervenţii pentru remedierea defectelor pag 22
B Piese desenate
Figura 8. Branşament gaze natural executat
din polietilena (PE) pag 23
Figura 9. Schema instalaţiei de utilizare industrial pag 24
C.Bibliografie pag 25

Extras din proiect

A Partea scrisă

CAP 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Introducere

Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din adâncime ale pământului.

Gazul natural ia nastere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent. Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul atmosferic, în prezenta unor temperaturi si presiuni ridicate, conditii care au luat nastere prin sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi impermeabile de pământ.

Cea mai mare parte a gazelor naturale s-au format în urmă cu 15 până la 600 milioane de ani, fiind asociate cu zăcămintele de petrol, mai rar se pot găsi zăcămintele unice de petrol sau gaz.

Pentru prima oară în 1844 s-a găsit în Europa gaz natural în zona gării de est din Viena, urmate de noi descoperiri în 1892 prin forajele din regiunea Wels, Austria.

Zăcăminte mari de gaz se găsesc în North Field (peste 900 TCF sau 25 miliarde (10¹²) m3) în Qatar (peninsula Arabiei) şi Urengoi (peste 300 TCF sau 8 milarde (10¹²) m3) din Siberia, Rusia. De asemenea se presupune existenţa unor zăcăminte de gaz şi mai mari în Iran.

Compoziţia gazulului natural constă în cea mai mare parte în metan deosebindu-se de acesta prin compoziţia chimică. Acesta dispune de o putere calorică ce poate ajunge până la 13,850 kcal/mc şi se utilizează în două direcţii majore: drept combustibil şi, respectiv, ca materie primă în industria chimică.

Folosit drept combustibil, constituie o sursa energetică excelentă, cu ardere completă, fără să degaje fum sau să lase cenuşă.

Gazul natural este un gaz toxic inflamabil, de regulă insipid şi inodor (din care cauză pentru odorizare se adaugă gazului mercaptan) cu o temperatură de aprindere de circa 600 °C.

Uscarea gazului este procesul de înlăturare a vaporilor de apă, care face parte din metodele de pregătire a gazului înainte de utilizare.

Îndepărtarea apei din gaz este importantă, deoarece prin uscarea gazului se înlătură posibilitatea formării cristalohidraţilor.

Aceştia sunt impurităţi solide care blochează conductele şi dăunează armăturilor.

Gradul de uscare al gazului se stabileşte astfel încât cristalohidraţii să se formeze doar sub -8°C

Gazul natural este un amestec de gaze, care poate fi foarte diferit după aşezarea zăcământului. Cea mai mare parte este constituită din metan, la care se adaugă uneori cantităţi apreciabile de hidrocarburi saturate (alcani), metan (CH4), etan (C2H6), propan (C3H8), hidrocarburi nesaturate, alchene sau olefine, şi hidrocarburi aromatice sau arene care în lanţul formulei chimice au o legătură dublă (=) ca etena (etilena) C2H4.

Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiţi şi cicloalcani, având formula chimică generală CnH2n. Alchenele pot avea de asemenea forme ciclice ca ciclopentanul.

Alchinele sunt hidrocarburi ce conţin mai multe triple legături chimice, cel mai reprezentativ fiind etina (acetilena): C2H2.

Ultima grupă mai importantă a hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: C6H6; dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: C10H8, pe când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic.