Proiectarea construcțiilor din zidărie

Zidăria este un material neomogen, anizotrop şi caracterizat de comportare inelastică chiar pentru niveluri reduse de solicitare. Realizarea unui model de calcul care să ia în considerare toate aceste particularităţi şi, în acelaşi timp, să poată fi aplicat cu uşurinţă în proiectarea curentă este practic imposibilă.

Proiectarea clădirilor din zidărie va urmări satisfacerea tuturor cerinţelor (obiectivelor) investitorilor şi ale societăţii, în condiţiile specifice de mediu natural şi construit ale amplasamentului, pe toată durata de exploatare prevăzută prin tema de proiectare şi în limitele unui efort tehnic şi economic rezonabil pentru categoria de importanţă a clădirii.

În condiţiile naturale specifice teritoriului României, cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate“ pentru clădirile cu structura din zidărie este condiţionată, în principal, de acţiunea seismică.

Proiectarea clădirilor din zidărie, pentru cerinţa de "rezistenţă şi stabilitate" se va face în conformitate cu principiile şi regulile generale date în Codul CR0-2005.

În cazul clădirilor din zidărie, mecanismul favorabil de disipare a energiei seismice la cutremure severe constă în dirijarea zonelor de dezvoltare a deformaţiilor inelastice în zona de la baza montanţilor.

Acest obiectiv se realizează, în principal, prin următoarele măsuri:

momentele încovoietoare capabile vor fi superioare, în toate secţiunile, valorii momentului corespunzător plastificării din secţiunea de încastrare (conform Codului P100-1/2006 );

capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor structurali va fi superioară, în toate secţiunile, forţei tăietoare asociată capacităţii de rezistenţă la compresiune excentrică;

prevederea măsurilor pentru asigurarea ductilităţii locale a pereţilor.

Conditia de rezistenta este satisfacuta dacă în toate elementele structurii , în secţiunile cele mai solicitate, capacitatea de rezistenţă este mai mare sau cel puţin egală cu eforturile secţionale de proiectare, pentru toate grupările de încărcări stabilite conform Codului CR0-2005.

Stabilitatea de ansamblu a clădirilor din zidărie este asigurată dacă:

în cazul clădirilor amplasate pe terenuri în pantă, masivul de pământ pe care este rezemată clădirea nu prezintă risc de alunecare;

nu există pericol de răsturnare a clădirii datorită forţelor orizontale;

rigiditatea spaţială a clădirii este asigurata in plan si in elevatie.

Stabilitatea locală a pereţilor este asigurată dacă:

pereţii sunt rigidizaţi ;

eforturile unitare de compresiune în pereţii structurali sunt limitate ţinând seama de efectele flambajului şi excentricităţilor de aplicare a încărcărilor .

Clădirile din zidărie vor avea rigiditate suficientă astfel încât:

deformaţiile inelastice ale elementelor structurale, sub acţiunea cutremurului de proiectare pentru ULS, să rămână în limite acceptabile (avariile rezultate să fie reparabile în condiţii tehnice şi economice acceptabile);

să fie satisfăcută cerinţa de limitare a degradărilor corespunzător cutremurului de proiectare pentru SLS;

să se evite pericolul de ciocnire cu clădirile/tronsoanele alăturate.

Condiţia de ductilitate se referă, în principal, la:

asigurarea unei capacităţi suficiente de rotire plastică în secţiunile plastic potenţiale, fără reducerea semnificativă a capacităţii de rezistenţă;

reducerea, prin dimensionare şi detaliere constructivă, a probabilităţii de producere a ruperilor cu caracter fragil (ruperea în scară din forţă tăietoare, de exemplu).

Rezistenţa la compresiune a elementelor pentru zidărie, utilizată pentru determinarea rezistenţelor de proiectare la compresiune şi forfecare, va fi rezistenţa la compresiune standardizată, fb.

Rezistenţa la compresiune standardizată reprezintă rezistenţa la compresiune a elementelor pentru zidărie transformată în rezistenţa la compresiune a unui element pentru zidărie uscat în aer, echivalent având 100 mm lăţime x 100 mm înălţime. La cerere producătorul trebuie să declare rezistenţa la compresiune standardizată.