Proiectarea Instalațiilor de Ventilare într-o Clădire Administrativă

I. Introducere

Condiţiile actuale de viaţă ale omului presupun mijloace eficiente artificiale pentru ameliorarea mediului aerian. În acest scop este folosită tehnica de ventilare. Factorii, acţiunea dăunătoare ale cărora sunt combătute, sânt: excesul de căldură, excesul vaporilor de apă – umiditatea, gazele şi vaporii substanţelor chimice cu proprietăţi toxice şi / sau iritante, praful, substanţele radioactive. Se examinează fiecare sursă de nocivităţi şi se calculează debitul orar de aer ce trebuie introdus sau evacuat din încăpere.

Instalaţiile de ventilare au rolul de a menţine starea aerului din încăperi, respectiv temperatura, umiditatea, viteza şi puritatea, în anumite limite anterior stabilite, în tot timpul anului, indiferent de variaţia factorilor meteorologici, a degajărilor şi a consumurilor de căldură interioare. Limitele parametrilor microclimatului depind, la rândul lor, de destinaţia încăperilor, de natura activităţii desfăşurate, de procesele tehnologice etc.

Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă complexă asupra acestora, atît din punct de vedere igienico-sanitar cît şi a randamentului activităţii.

Pentru îndepărtarea căldurii şi umidităţii, în exces, a gazelor, prafului, mirosurilor apare necesitatea introducerii controlate a unui anumit debit de aer care, după caz, trebuie încălzit, răcit, uscat sau umidificat. Acest lucru poate fi realizat, după caz, cu ajutorul unei instalaţii de ventilare, de climatizare parţială sau de climatizare (totală).

Natura şi cantitatea noxelor în exces, modul lor de propagare, dimensiunile şi sistemul constructiv al încăperilor, limitele parametrilor confortului termic, limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile diverselor noxe, la care se adaugă de cele mai multe ori, cu o pondere importantă, considerate economice, au condus la utilizarea în practică a unei game mari şi variate de instalaţii de ventilare şi climatizare.

În orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în încăperi aer tratat care să preia noxele în exces şi să le elimine odată cu acestea din încăperi, după care totul să fie îndepărtat în exterior.

Instalaţiile de ventilare şi climatizare pot fi diferenţiate după modul de vehiculare a aerului, după extensia spaţiului supus ventilării, după diferenţa de presiune dintre încăperea ventilată şi încăperi adiacente, după gradul de complexitate a tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort sau după alte cerinţe.

Scopul proiectului de an este de a asimila cunoştinţele teoretice şi de a obţine deprinderi practice la proiectarea instalaţiilor de ventilare pentru diferite edificii publice.

II. Date iniţiale

Destinaţia clădirii: Club cu sală de concert de 300

locuri

Localitatea: Chişinău

Alimentarea cu căldură: Centralizată

Parametrii agentului termic: T1 = 130°C

T2 = 70°C

Orientarea faţadei principale: Nord-Vest

Indicii termotehnici al îngrădirilor de construcţie:

Rezistenţa termică a pereţilor:

Rezistenţa termică a tavanului:

Inerţia termică a tavanului:

Numărul încăperii pentru care detaliat se fac calculele degajărilor nocive şi schimb de aer: 1

Numărul de oameni în încăperea de calcul: 300

II.1 Caracteristica climatului localităţii

Datele climaterice se determină din SNIP 2.04.05-91.

Parametrii de calcul exteriori ai aerului (parametrii A şi B pentru proiectarea instalaţiilor de ventilare) se stabilesc în corespondenţă cu punctul 2.14.1.

Valorile parametrilor de calcul se înscriu în tabelul 2.1.

Parametrii de calcul ai aerului exterior Tabelul 2.1

Perioadele de calcul ale anului Parametrii A Parametrii B Presiunea barometrică Latitudinea Concentraţia de CO2

Temperatura Entalpia Umiditatea relativă Conţimutul de umiditate Temperatura Entalpia Umiditatea relativă Conţinutul de umiditate

°C kJ/kg % g/kg °C kJ/kg % g/kg Pa ° g/m3

Vara 26 56,9 59 12,2 - - - - 290 48 1

Tranziţie 8 22,5 84 5,7 - - - -

Iarna - - - - -16 -14 70 0,8

II.2 Caracteristica microclimatului încăperii

Condiţiile meteorologice din zona de deservire se stabilesc conform regulamentului normativ SNIP, Anexa 8.

Temperatura admisibilă, umiditatea relativă şi viteza de mişcare a aerului se stabilesc din anexa 1 [1] şi tabelele 1.1 şi 1.2 [2].

Zona de lucru în clădirile de uz social este de 2 m, iar în încăperile unde oamenii stau aşezaţi: săli de teatru, şcoli, restaurante etc. – de 1,5 m.

Valorile parametrilor interiori si înscriu în tabelul 2.2.