Accizele

În cadrul economic, instituţional şi juridic în vederea realizării funcţionalităţii pieţei concurenţiale care să joace rolul hotărâtor în reglarea sau autoreglarea proceselor economice, autoritatea publică influenţează în mod selectiv activitatea economică prin politica fiscală, monetară şi valutară cu ajutorul finanţării unor obiective şi acţiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente economico-financiare, cum sunt impozitele şi taxele, transferurile şi subvenţiile, creditul, dobânda, preţurile, cursul de schimb.

Mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care împreună alcătuiesc mecanismul financiar. Acesta are o structură complexă formată din: sistemul financiar, pârghiile financiare, cadrul instituţional şi cadrul juridic. Politica fiscală cuprinde metodele şi mijloacele concrete de procurare a resurselor financiare utilizate de stat pentru reglarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale.

Politica în domeniul fiscal trebuie să stabilească volumul şi provenienţa resurselor bugetare şi extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate, precum şi obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.

Componenţă majoră pentru asigurarea relansării economice, reforma sistemului fiscal trebuie să urmărească, în paralel cu alinierea la practicile fiscale din ţările dezvoltate, crearea unui sistem fiscal modern, corespunzător cerinţelor economiei de piaţă prin introducerea taxei pe valoare adăugată, îmbunătăţirea sistemului de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, reconsiderarea impozitelor şi a taxelor locale, precum şi a accizelor.

Lucrarea de faţă tratează o componentă a sistemului fiscal românesc şi anume accizele. Lucrarea este structurată pe şase capitole.

Primul capitol intitulat „Scurtă introducere în problematica accizelor” care descrie analiza accizelor, un studiu legislativ privind accizele şi o evoluţie a accizelor din anul 1999 până în 2003.

Capitolul al doilea este intitulat „Definiţie şi sferă de aplicare”dezbate în detaliat:accizele pentru alcoolul brut şi produsele din alcool, accizele pentru produsele din tutun, accizele pentru produsele petroliere, accizele pentru alte produse şi grupe de produse.

Capitolul al treilea intitulat „Fiscalitatea şi contabilitatea accizelor” descrie momentul datorării accizelor, plata şi declararea accizelor, regimul de supraveghere a accizelor, scutiri de la plata accizelor.

Capitolul al patrulea ne descrie Impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă.

Capitolul al cincilea intitulat „Studiu de caz privind accizele realizat la o societate” realizează o serie de aplicaţii privind accizele prin intermediul unui studiu de caz la o societate fictivă.

Lucrarea se încheie cu concluzii şi propuneri prind sistemul de taxe şi impozite,a accizelor în special,evidenţiind influenţele acestora pe termen lung în viaţa economică a ţării noastre şi a agentului economic în special ca producător, comerciant şi modul de percepere a utilizatorului final care este clientul.

Cap I

Scurtă introducere în problematica

accizelor

Ca o categorie a impozitelor de consumaţie, impozitele speciale de consumaţie au un rol şi forme diferite de la o ţară la alta, în contrast cu impozitele generale de consumaţie – cum este TVA-ul care au multiple trăsături şi reglementări comune în statele în care se aplică. În general, taxele speciale de consumaţie se aplică în asociere cu cele generale de consumaţie.

O reglementare mai complexă şi o frecvenţă mai mare deţin impozitele generale de consumaţie, cum este cazul taxei pe valoare adăugată. În ţara noastră, categoria impozitelor speciale de consumaţie a premers categoriei impozitelor generale de consumaţie. Astfel, impozitele speciale de consumaţie au fost introduse în noiembrie 1991 (prin HG nr. 779/1991), pe când impozitele generale de consumaţie, reprezentate prin TVA se aplică de la 1 iulie 1993. O reglementare mai complexă şi distinctă a impozitelor speciale de consumaţie s-a introdus prin Legea nr. 42/1993, care a abrogat dispoziţiile legale anterioare.