Amortizarea Mijloacelor Fixe

CAP. 1: MIJLOACELE FIXE

1.1 Cadrul legal si definiţii

Legea care reglementează mijloacele fixe este Legea contabilităţii nr. 82/1991 ce a fost publicata in Monitorul Oficial nr.506 din 27 iulie 2007 precum si Legea 259/2007 pentru modificarea si completarea la Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Mijloacele fixe pe lângǎ terenuri fac parte din structura imobilizărilor corporale din grupa activelor imobilizate.

1.2 Delimitări privind mijloacele fixe

Mijloacele fixe sunt active cu forma materiala concreta, si se regăsesc in întreprindere sub forma de: clădiri si construcţii, maşini de forţa si utilaje energetice, maşini, utilaje si instalaţii de lucru, aparate si instalaţii de măsurare, control si reglare, mijloace de transport, animale de munca, plantaţii, unelte, accesorii de producţie si inventar gospodăresc.

Potrivit legislaţiei prin mijloc fix se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca un întreg, care îndeplineşte cumulativ condiţiile de a avea o valoare mai mare decât limita stabilita de lege (mai mare de 800 lei), o durata de utilizare mai mare de un an, si îndeplineşte criteriile de recunoaştere ca imobilizare corporala.

In conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) 16 Imobilizările corporale,imobilizările corporale:

(1) sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate in producţia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite in scopuri administrative, si

(2) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Mijloacele fixe alături de terenuri sunt recunoscute in activ, atunci când:

(1) este posibila generarea de carte întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului, si

(2) costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Contabilitatea analitica a mijloacelor fixe se tine pe fiecare obiect de evidenta. Evidenta existentei si muscarii mijloacelor fixe se tine cu ajutorul conturilor:

212 - ,, Construcţii”;

213 - ,, Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii”;

214 - ,, Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protecţie a valorilor umane si materiale si alte active corporale”.

Aceste conturi au funcţie contabila de activ: se debitează cu valoarea mijloacelor fixe achiziţionate, realizate din producţie proprie, primite cu titlu gratuit, ca aport la capitalul social, obţinute pin schimb de active, precum si cu valoarea cheltuielilor ulterioare aferente mijloacelor fixe recunoscuta ca imobilizare corporala; se creditează cu valoarea mijloacelor fixe cedate sau scoase din activ pe orice cale.

1.3 Evaluarea mijloacelor fixe

A. La intrarea in patrimoniu mijaloacele fixe sunt evaluate si înregistrate la valoarea de intrare prin care se înţelege :

- costul de achiziţie pentru mijloacele fixe achiziţionate cu titlu oneros, adică prin achiziţie de la terţi, si este format din următoarele elemente:

- preţ de achiziţie sau cumpărare (înscris in factura furnizorului) (+);

- cheltuieli de transport aprovizionare (+);

- alte cheltuieli accesorii,directe, pentru punerea in funcţiune a imobilizărilor (ex. constituirea de fundaţii) (+);

- taxele si impozitele nedeductibile (+);

- reducerile comerciale primite (-) adică se scad din costul de achiziţie

- costul de producţie pentru mijloacele fixe produse de societate, deci prin producţie sau construcţie proprie si este format din:

1. costuri directe de producţie (materii prime, materiale, salarii directe etc.);

2. costuri indirecte de producţie (cheltuieli cu întreţinerea si funcţionarea utilajelor), imputate raţional asupra costului de producţie, in funcţie de gradul de activare a mijlocului fix;

3. opţional, costurile cu dobânzile, diferenţele de curs valutar si alte cheltuieli bancare aferente creditelor de finanţare a imobilizărilor, respectiv a mijloacelor fixe obţinute prin producţie proprie.

- valoarea justa a imobilizării corporale achiziţionate prin schimbul total sau parţial cu alt activ. Aceasta este reprezentata de valoarea justa a activului cedat, valoare care este corectata cu valoarea eventualei sume transferate in numerar sau echivalent al numerarului.