Analiza bilanțului funcțional la SC Nitramonia SA

Introducere

Investigarea realităţii economice necesită un demers specific care integrează viziunea clasică bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale formării şi evoluţiei fenomenelor, cu cea sistematică orientată spre studierea coerenţei acestora într-un mediu în continuă schimbare. O astfel de abordare permite nu numai o corectă evaluare a stării de fapt, ci şi cuantificarea vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.

Diagnosticul economico-financiar este un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind starea, dinamica şi perspectivele unui agent economic.

Cuvântul "diagnostic" este de origine greacă şi înseamnă "apt de a discerne". El are în economie aceeaşi accepţiune ca şi în medicină. Indiferent de domeniul de utilizare, demersul diagnosticului impune analiza complexă a mecanismului de formare şi modificare a fenomenelor specifice.

Conceptul de analiză diagnostic a firmei poate fi definit din două puncte de vedere:

1. O societate comercială este, în structura şi în funcţionalitatea sa, asemănătoare unui organism viu, fiind supusă unor legi de echilibru, de evaluare perfectă a conexiunilor între mediul exterior în care există, si riscurile la care este supus acest mediu. Diagnosticul va permite cunoaşterea situaţiei firmei în condiţiile influenţelor exterioare, orientându-i comportamentul în funcţie de volumul şi natura sa.

2. Al doilea punct de vedere este legat de faptul că, pentru a asigura dezvoltarea sau simpla menţinere a echilibrului său, firma trebuie să sesizeze punctele de vulnerabilitate, dezechilibrele apărute, şi să se pregătească pentru adaptarea la mediul de afaceri, modificându-şi strategia.

Analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare şi de modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în părţi simple şi în depistarea factorilor de influenţă. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu , în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanţe sau o anumită evoluţie a lor. În orice sistem economic există însă o dualitate a oricărui fenomen economic (şi implicit a diagnosticului acestuia), el fiind în acelaşi timp efectul unui anumit număr de cauze, cât şi cauza finală a unui alt fenomen. Diagnosticul nu înseamnă deci a descrie, ci a identifica variabilele cheie ale stării dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de progres ale întreprinderii. Sursele de progres ce pot fi identificate decurg din incoerenţele, vulnerabilităţile şi potenţialităţile puse în evidenţă de diferitele tipuri de analiză. Aşa cum sublinia J.P. Thibault, diagnosticul reprezintă unitatea următoarelor etape:

- identificarea disfuncţionalităţilor şi oportunităţilor;

- analiza situaţiei de fapt (a semnelor , a indicatorilor etc.), căutarea cauzelor interne şi externe şi stabilirea responsabilităţilor;

- propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de redresare sau de ameliorare a rezultatelor;

- aplicarea măsurilor propuse

- controlul realizării obiectivelor de redresare sau ameliorare.

Calitatea diagnosticului depinde tocmai de măsura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncţionalităţi, aspectele negative (punctele slabe), iar ulterior este necesară o corelare a recomandărilor cu cauzele respective.

Succesul analizei diagnostic depinde de modul în care aceasta a fost pregătită, desfăşurată şi finalizată.

În elaborarea analizei diagnostic trebuie să considerăm următoarele elemente:

- analiza diagnostic constă în observarea, localizarea, identificarea, analiza problemelor şi elaborarea recomandărilor;

- diagnosticul nu intră în detaliu şi nu dă soluţii de amănunt la problemele pe care le subliniază;

- recomandările făcute de diagnostic trebuie sa fie adaptate strict la realităţile situaţiei şi să evalueze corect resursele firmei.

În vorbirea şi practica curentă termenul de diagnostic este frecvent înlocuit cu cel de analiză sau de audit. Diagnosticul nu poate fi confundat cu analiza chiar dacă demersul său se bazează pe aceasta.