Analiza bonității firmei pe baza rezultatelor financiare - SC Golden Dawn SRL Pașcani

Analiza bonităţii firmei pe baza rezultatelor financiare cu aplicaţie la

SC Golden Dawn SRL Paşcani

Capitolul I. Profitabilitatea, lichiditatea şi solvabilitatea

- elemente definitorii ale bonităţii agenţilor economici

1.1. Consideraţii generale privind profitabilitatea, lichiditatea

şi solvabilitatea agenţilor economici

Bonitatea este aprecierea dată unui agent economic în cazul în care acesta solicită un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către client pe baza planului de afaceri sau, în cazul proiectelor mai complexe tehnologic, pe baza studiului de fezabilitate al proiectului, în care se arată modul în care banii împrumutaţi vor fi utilizaţi. Clienţii băncii (agenţii economici) care pot rambursa ratele creditului la scadenţă (au capacitate de rambursare) dispun de bonitate financiară. Un client care înregistrează pierderi, sau care nu a plătit la termen obligaţiile sale faţă de terţi, nu dispune de bonitate financiară. Desfăşurarea unei activităţi profitabile şi lipsa arieratelor sunt condiţii necesare, dar nu suficiente pentru ca un agent economic să aibă bonitate financiară.

Elementele care configurează. în ansamblul lor, noţiunea de bonitate a unui agent economic, redau capacitatea acestuia de a-şi acoperi obligaţiile, asigurând în acelaşi timp fondurile necesare continuării activităţii şi realizării de profit.

După alte opinii, bonitatea reprezintă performanţa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile şi comisioanele aferente.

Sub aspectul economico-financiar componentele bonităţii sunt:

- solvabilitatea şi lichiditatea; acestea exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea creditelor pe termen mediu şi lung ca şi capacitatea pe care o are un agent economic de a acoperi, prin elementele patrimoniale active (disponibil, efecte de încasat, debitori pe termen scurt etc.), elementele de pasiv, respectiv obligaţiile contractuale de plată pe termen scurt.

- rentabilitatea arată eficienţa activităţii firmei în perioada dată, modul de realizare a procesului de producţie şi eficienţa economică a întregii activităţi.

Acestor două elemente, care reprezintă esenţa noţiunii de bonitate, li se adaugă şi factori adiacenţi dar nu lipsiţi de interes, cum ar fi: randamentul activelor, rata independenţei financiare, gradul de îndatorare.

Perioada de încasare precum şi corectitudinea, echitatea, receptivitatea şi promptitudinea partenerului, elemente care completează în ansamblul lor imaginea bonităţii oricărui agent economic.

Aşadar verificarea bonităţii poate fi realizată utilizând:

- surse de informare directe axate pe analiza unor documente financiar-contabile, respectiv analiza lichidităţii, solvabilităţii si rentabilităţii pe baza bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere şi a altor documente emise de agentul economic supus analizei;

- surse de informare indirecte obţinute de la parteneri de afaceri tradiţionali, terţe persoane care pot să furnizeze informaţii asupra bonităţii firmei. Analiza directă a bonităţii comerciale nu exclude informaţiile indirecte, ci utilizează toate elementele care pot conduce la formarea unei imagini corecte şi de ansamblu.

Privite prin situaţiile prezentate mai sus agentului economic i se acordă un punctaj, stabilind gradul său de bonitate folosit ulterior în diverse cazuri practice, cum ar fi : acordarea de credite, participarea la licitaţii, încheierea de contracte cu diverse firme etc.

Să consideram o societate în care toţi indicatorii de bonitate sunt favorabili, obţinând un punctaj maxim. În acest moment un manager neavizat ar putea lua o decizie cu eventuale consecinţe grave:

- în primul rând o firmă se poate implica într-o finanţare în sistem leasing, în locul contractării unui credit, fapt care determină apariţia sistemului de plată total al chiriei în bilanţ. Această formă de finanţare poate produce o îndatorare ascunsă, reflectată în rate lunare în conturile de cheltuieli, care ar altera contul de profit şi pierderi şi situaţia financiară;

- în al doilea rând există pasivele condiţionate, care nu sunt incluse în sistemele de înregistrare şi care apar ca simple note de subsol. De exemplu, dacă o firmă a garantat debitele unei părţi, acestea devin obligaţii condiţionate, iar în cazul în care cel garantat devine insolvabil, firma trebuie să achite integral suma garantată, fapt ce se transformă într-un eveniment neprevăzut;

- în al treilea rând, firma poate fi achiziţionată la un timp după ce a început activitatea. La data achiziţionării pot fi acumulate profituri nedistribuite ca dividende, care aparţin de fapt fostului proprietar. Cum anul financiar nu a fost încheiat ele vor fi reflectate în balanţa din cursul anului a noului proprietar care poate obţine astfel indicatori pozitivi pe seama unei activităţi la care nu a participat.

- în al patrulea rând, creşterea stocurilor deţinute şi a creditelor acordate debitorilor trebuie analizate, deoarece implică o mişcare lentă a acestora, o potenţială degradare a stocului sau o posibilă apariţie a rău platnicilor. Totodată, creşterea volumului creditelor primite de la furnizori nu este un lucru rău pentru afaceri în măsura în care acestea finanţează activitatea. Problema care se pune este dacă finanţarea stocurilor poate fi convertita în numerar fără a afecta lichiditatea.

Sigur că nu trebuie neglijată sensibilitatea indicatorilor de bonitate şi în general nu trebuie contestat un certificat de bonitate care, pe lângă indicatorii propriu-zişi, reflectă la un moment dat şi datoriile faţă de bugetul statului, datoriile în curs faţă de furnizori, precum şi alte relaţii care pot apărea în derularea activităţilor unei firme cu terţii.

Aşadar, bonitatea poate fi considerată un semnal, atât prin sintetizarea informaţiilor, cât şi prin factorii ce pun în evidenţă deschiderea firmei la piaţă. Prin faptul că anumiţi manageri mai abili pot interpreta informaţiile incluse în bonitate mai analitic cerând din partea firmei terţe informaţii suplimentare (alte date şi informaţii financiare, auditarea acesteia etc.), ceilalţi se pot opri doar la datele prezentate în certificat, care este un act oficial, dar cu a serie de limite, câteva din acestea analizate anterior, cu consecinţe în performanţele viitoare a firmei.

1.2. Principalii indicatori de exprimare a profitabilităţii şi rentabilităţii

Rentabilitatea constituie capacitatea unui agent economic de a obţine profit, ca diferenţă pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, comercializare şi pentru tranzacţia propriu zisă (costuri). Rentabilitatea depinde atât de activitatea firmei (de volumul şi calitatea ofertei, nivelul costului unitar, performanţele marketingului şi managementului propriu), cât şi de factori exogeni, independenţi de firmă (nivelul preţurilor formate pe piaţă, volumul şi dinamica cererii, preferinţele consumatorilor, intensitatea concurenţei etc.), Rentabilitatea se apreciază sub aspect absolut (ca masă a profitului) privite pe produs, pe firma şi uneori pe ramură. Rentabilitatea este o formă a eficienţei la nivel microeconomic, care reflectă efectele (rezultatele) nete ce se obţin la o unitate de efort (cheltuială) cu factorii de producţie.

Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă. Orice afacere implică o investiţie care are drept rezultatul aşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.