Analiza Corelației dintre Productivitatea Muncii și Salariul Mediu și a Reflectării Sale în Performanțele Economico-financiare ale Firmei

CAPITOLUL I: Consideraţii teoretice şi metodologice

I.1. Necesitatea şi importanţa temei studiate

Structura şi comportamentul persoanei umane nu pot fi înţelese fără infrastructura biologică pe care ea se clădeşte şi fără suprastructura socială, în care ea se integrează. Factorul uman este privit de către organizaţii ca una din cele mai importante investiţii ale sale, capitalul uman devenind astfel o resursă strategică.

„Factorul cheie în succesul unei investiţii îi reprezintă omul de aceea efortul managerial trebuie îndreptat în acest sens."

Resursele umane prin acţiunea lor concretă şi prin activitatea complexă ce o

desfăşoară pun în valoare resursele materiale. Fără intervenţia activă a omului,

resursele materiale rămân pur şi simplu ca resurse inerte, ca potenţial suport al unor

posibile procese economice. Resursele umane joacă un rol activ, de punere în valoare a potenţialului material din societate.

Folosirea optimă a resurselor umane presupune :

- repartizarea pe subsisteme a personalului şi formarea grupurilor de muncă,

- adaptarea organizaţională permanentă şi integrarea în procesele de producţie,

- stabilizarea şi formarea personalului.

Cercetările de specialitate subliniază faptul că în orice activitate desfăşurată, slaba motivare a omului duce la folosirea a doar 20-30% din capacitatea lui, în timp ce o motivare puternică valorifică 80-90% din potenţialul acestuia. A motiva oamenii în munca lor înseamnă a le răsplăti băneşte contribuţia la progresul firmei, iniţiativa, efortul şi reuşita, dar mai ales, de a dezvolta pentru ei înşişi utilitatea dată de dimensiunea subiectivă a muncii şi recompensele sale.

Progresul dezvoltării economice suferă numeroase şi profunde schimbări atât cantitativ cât şi calitativ în structura tabloului socioeconomic de ansamblu, inclusiv în ceea ce priveşte ritmul de creştere a populaţiei şi a structurilor pe grupe de vârste.

Experienţa ţărilor dezvoltate ne arată că trecerea României la o economie modernă de piaţă trebuie realizată pe baza dezvoltării şi consolidării regimului politic democratic; posibilităţile care vor fi create şi în România pe măsura realizării unei economii moderne de piaţă vor putea fi pe deplin valorificate pentru dezvoltarea şi afirmarea omului. Baza oricărei restructurării o constituie oamenii, atitudinea lor faţă de viaţă, de muncă şi autoritate, motivarea şi antrenarea lor în amplificarea şi accelerarea schimbărilor iar restructurarea economiei româneşti aduce în prim planul preocupărilor omul cu multiplele sale valenţe creative care îi conferă un rol primordial în participarea la conceperea şi realizarea mutaţiilor pe care un astfel de progres le generează.

Tematica acestei lucrări are în centrul atenţiei principalul factor de producţie şi anume factorul uman, factor ce influenţează puternic evoluţia economică, performanţa şi competitivitatea organizaţiilor.

Managerii sunt confruntaţi cu probleme complexe, trebuind să asigure folosirea eficientă a tuturor categoriilor de resurse (materiale, financiare, umane, etc). Şansele economiei naţionale de a se înscrie pe traiectoria unei dezvoltări reale şi accelerate moderne şi competitive, depinde de modul cum managerii vor avea capacitatea de a se adapta noilor realităţi, de a-şi însuşi atributele indinspensabile de profesionalism, iniţiativă şi perspicacitate.