Analiza Cost-Volum-Profit

GENERALITĂŢI

Analiza cost-volum-profit (CVP) reprezintă analiza modelelor de evoluţie a costului, care pune în evidenţă relaţiile dintre cost, volumul producţiei şi profit.

Analiza CVP este un instrumentnecesar atât pentru planificare, cât şi pentru controlul managerial. În scopul planificării, managementul poate utiliza analiza CVP pentru calculul profitului aferent unui anumit volum al vânzărilor, sau pe baza analizei amintite poate stabili nivelul vânzărilor necesar pentru a obţine profitul programat.

În scopul efectuării controlului, analiza CVP, constituie o metodă utilizată pentru a măsura performanţele departamentelor unei entităţi. La sfârşitul exerciţiului financiar entitatea analizează volumul vânzărilor şi costurile efective corespunzătoare pentru a determina profitul efectiv.

Performanţa este evaluată prin compararea costurilor reale cu cele proiectate, costuri care au fost calculate prin aplicarea metodei CVP la volumul efectiv al vânzărilor. Rezultatul este un raport privind performanţa pe baza căruia managementul poate efectua controlul operaţiunilor.

Bazată pe distincţia dintre costurile variabile şi costurile fixe, analiza corelaţiei dintre volumul activităţii, costuri şi profit este orientată, în mod esenţial, către luarea deciziilor pentru a ghida gestiunea întreprinderii în domeniul previzunii comerciale.

Utilizată încă de la finele primului război mondial, analiza acestei corelaţii se poate realiza apelând la următorii indicatori:

Punctul de echilibru (punct critic);

Intervalul de siguranţă şi indicele de siguranţă dinamic;

Factorul de acoperire;

Indicele de prelevare;

Coeficientul de volatilitate sau levierul operaţional.

1.1.Punctul de echilibru ( Punctul critic)

Este indicatorul care reprezintă nivelul vânzărilor ce permite acoperirea totalităţii costurilor variabile aferente volumului vânzărilor şi a costurilor fixe aferente perioadei de referinţă. Deci, punctul de echilibru exprimă acel volum al activităţii în care veniturile obţinute din vânzarea producţiei şi costurile totale aferente sunt în echilibru, degajând un rezultat nul.

El arată că orice suplimentare a volumului vânzărilor peste acest nivel aduce beneficii şi activitatea devine profitabilă, după cum, orice reducere a vânzărilor sub acest punct, în cadrul aceleaşi structuri generează pierderi.

Acest indicator mai este denumit, pe nedrept însă, în majoritatea lucrărilor de specialitate, „prag de rentabilitate”.

Punctul critic se bazează pe un anumit număr de ipoteze restrictive de simplificare cum ar fi: raţionamentele sunt limitate la o perioadă scurtă, ceea ce implică fixarea unor elemente:

Capacitatea de producţie şi starea tehnică a echipamentelor sunt considerate neschimbate pentru ansamblul perioadei de referinţă, deci nu se vor realiza investiţii noi în perioada considerată. Rezultă că nivelul costurilor fixe rămâne stabil în timpul analizei;

Preţurile produselor vândute sunt invariabile în perioada analizată şi ele sunt isesizabile modificărilor volumului vânzărilor;

În cazul fabricaţiei mai multor bunuri, repertiţia producţiei între acestea va rămîne neschimbată;

Preţurile factorilor de producţie sunt, de asemenea, stabile şi insensibile schimbărilor cantităţii cerute de întreprindere.

Definiţia punctului de echilibru antrenează următoarele relaţii ce permit determinarea lui:

CIFRA DE AFACERI = COSTURILE TOTALE (VARIABILE ŞI FIXE)

Adică: CA=CV + CF înlocuind elementele de calcul pentru producţia omogenă, relaţia devine:

q_v x〖 p〗_(v )=q_v xc_v+CF

REZULTATUL = 0

Adică: CA – ( CV + CF ) = 0 sau M/CV – CF = 0

MARJA/COSURILE VARIABILE = COSTURILE FIXE

M/CV = CF sau q_v x (p_v-c_v )=CF

Se poate determina un punct critic în unităţi fizice 〖(q〗_(e )) şi în unităţi monetare, adică o cifră de afaceri critică 〖(CA〗_e).

Pornind de la relaţiile anterioare şi considerând ca necunoscute volumul fizic de producţie vândut cae asigură un rezultat nul, se obţine relaţia de calcul al punctului critic:

q_e=CF/(p_v-c_v ) sau q_e= CF/(m/c_v )

Punctul de echilibru fizic este deci egal cu raportul dintre costurile fixe totale şi marja pe costul variabil unitar.