Analiza economico-financiară a unei Societăți Comerciale

1.Prezentarea aplicatiei cu obiective

Generalităţi

Prin definiţie, analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico finan-ciară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate, precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.

Analiza, ca metodă generală de cercetare a fenomenelor, este acea operaţiune logică de descompunere sau desfacere a unui întreg ‚(fie el obiect, fenomen, proces) in elementele, laturile sau trăsăturile sale componente, precum şi in factorii, cauzele şi condiţiile care le-au generat respectiv influenţat, cu scopul stabilirii naturii, locului, rolului, importanţei, aportului si necesităţii acestora in determinarea unei anumite stări, mărimi, variaţii a intregului cercetat.Cercetarea economică recurge la scheme sau modele care constitue simplificări uneori considerabile ale realităţii, dar au avantajul de a fi mai uşor de folosit, ceea ce reclamă însă putere de abstactizare a fenomenului; concluziile fenomenului pot fi generalizate numai in masura in care ipotezele de la care s-a plecat sunt verificate.

Analiza financiară este o componenta de baza a diagnosticului global strategic, este orientată spre investigarea unor aspecte complexe (performanţe globale ale întreprinderii, perenitatea acesteia) convergenţe în ultimă instanţă cu obiectivele economico-financiare ale oricărui agent economic.

Analiza economico-financiară este necesară managementului firmelor, ea descoperind esenţa fenomenelor şi proceselor economice,cauzele modificării lor, fiind in masură să elaboreze soluţii de prevenire şi înlăturare a cauzelor cu acţiune negativă şi să creeze condiţii pentru cauzele cu efecte pozitive, dorite de conducerea întreprinderilor.

Performanţele întreprinderilor depind atat de managementul operaţional ( al producţiei, al resurselor umane), cat şi de managementul financiar.

Realizarea obiectivelor managementului financiar se bazează pe legislaţia financiar-fiscală, precum şi pe metode şi tehnici specifice de analiză financiară. Pentru desfăşurarea activităţii de analiză economico-financiară se foloseşte un instrumentar specializat bazat pe suportul informaţional oferit de contabilitatea financiară şi de gestiune.

Analiza financiară este un sistem complex de tratare a informaţiilor financiare trecute şi de perspectivă a societaţilor comerciale, sistem bazat pe metode si procedee de cercetare stiinţifică, care are următoarele obiective:

-analiza financiară urmăreşte ameliorarea managementului firmei, pornind de la un diagnostic precis

-analiza financiară constituie o parghie de decizie in contractarea unui împrumut

-analiza financiară asigură baza informaţională pentru tranzacţionarea de acţiuni la bursă

-analiza financiară asigură studiul stării unui concurent, client, sau furnizor in planul gestiunii, al solvabilităţii sau al rentabilităţii sale

Managementul financiar ca sistem:

Privită ca sistem analiza financiară se descompune in urmatoarele segmente:

Există insă şi instrumente de muncă empirică la nivelul analizei economico-financiare, dintre care cele bazate pe studiul direct al documentelor financiar-contabile ( balanţe contabile, bilanţuri, conturi de rezultate) sunt cele mai uzitate.

In funcţie de suportul informaţional folosit, în practică se utilizează instrumente de analiză diverse: tabloul soldurilor intermediare de gestiune, ratele de rentabilitae, capacitatea de

autofinanţare, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, efectul de levier financiar, pragul de rentabilitate, fluxurile de trezorerie.

Analiza situatiei economico-financiara a intreprinderii pe baza de bilant

Bilanţul constituie “un calcul de sinteză care prezintă situaţia patrimonială a întreprinderii la un moment dat”. Ca reflectare a stării patrimoniale “bilanţul stabilit la sfârşitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ şi cele de pasiv ale întreprinderii.” La un moment dat “bilanţul contabil indică starea resurselor şi mijloacelor unei întreprinderi, exprimând echilibrul său financiar.” Bilanţul este considerat documentul esenţial în analiza financiară care permite efectuarea studiilor privind evoluţia patrimoniului întreprinderii şi a situaţiei financiare.

În vederea analizei bilanţului este necesară studierea succesivă a activului care grupează mijloacele şi a pasivului care indică resursele de care dispune întreprinderea. Activul grupează în ordinea lichidităţii crescătoare (indicând rapiditatea cu care se pot transforma în bani) următoarele elemente:

- active imobilizate ce reprezintă elemente importante din patrimoniul întreprinderii, respectiv o parte a capitalului economic şi care, în mod indirect, prin amortizare contribuie la formarea şi asigurarea capacităţii de autofinanţare;