Analiza funcțională a situației financiar-patrimoniale a societăților comerciale

Introducere

Răspunzând unor criterii de apreciere a situaţiei întreprinderii, analiza echilibrului funcţional serveşte evidenţierii unor aspecte financiare şi structurale, precum şi a legăturilor cu gestiunea previzională, răspunzând astfel cerinţelor managerilor întreprinderii. Analiza funcţională constituie, pe de o parte, o nouă abordare privind întreprinderea prin investigarea activităţii pe cicluri de operaţiuni, iar pe de altă parte, reprezintă un nou concept utilizat în analiza financiară.

Având în vedere interdependenţa dintre structura financiară a întreprinderii şi natura activităţii desfăşurate, analiza funcţională urmăreşte şi evidenţierea modalităţilor de finanţare a întreprinderii, în scopul orientării acesteia spre o structură optimă de finanţare, reflectată prin evoluţia trezoreriei nete.

Dacă analiza financiară pe baza bilanţului patrimonial poate fi considerată ca având un caracter static, care nu permite evidenţierea legăturilor semnificative dintre resurse şi nevoi, concepţia funcţională a bilanţului răspunde cerinţelor unei analize dinamice, deoarece se bazează pe continuitatea activităţii întreprinderii.

Potrivit acestei concepţii, activitatea unei întreprinderi este analizată pe cicluri de operaţiuni, luând în considerare rolul fiecărui ciclu în funcţionarea acestuia.

Analiza bilanţului funcţional îşi propune să ivestigheze nevoile întreprinderii şi modul de finanţare al acestora, prin realizarea unui instantaneu al derulării diferitelor cicluri.

Urmând contextul internaţional, în care ne-am integrat din acest an, se observă că ţări cu o economie stabilă şi aparent flexibilă au suferit zguduiri financiare după integrarea în U.E.

Ignorarea unei aprecieri ştiinţifice a situaţiei firmei pe baza unui studiu, unei analize financiare a dus la efecte nedorite, mai exact la o gestiune defectuoasă a patrimoniului firmelor, o degradare a situaţiei lor financiare până la lichidări falimentare ale acestora cu efecte sociale şi economice nedorite.

Am abordat această tematică deoarece mi s-a părut interesant de analizat trei societăţi diferite din acelaşi judeţ cu obiecte de activitate diferit, modul în care aceaste societăţi reuşesc cu greu să se menţină pe o piaţă cu o concucrenţă foarte mare. Numele societăţilor sunt fictive deoarece conducătorii societăţilor aşa au dorit, dar datele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere sunt reale.

Această lucrare nu putea fi realizată fără sprijinul colectivului societăţilor, care mi-au pus la dispoziţie toate datele necesare.

Capitolul I. Analiza financiară pe baza bilanţului contabil

1.1 Rolul şi importanţa analizei financiare pe baza bilanţului contabil

Bilanţul, ca document de sinteză contabilă, este principala sursă informaţională pentru toţi terţii interesaţi de viaţa unei societăţi. Informaţiile furnizate de acesta servesc nu numai raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci şi unei analize financiare a activităţii desfăşurate de societate.

Dacă informaţia contabilă constituie punctul de plecare, un material necesar şi în mod special adaptat acesteia, ea nu poate fi totuşi acceptată ca atare de analiza financiară. Există diferenţe între optica contabilă şi cea financiară.

Informaţiile contabile sunt legate, obligatorii. Prin urmare, pe de o parte sunt încastrate într-un cadru juridic, iar pe de altă parte sunt normalizate. Aceste două constrângeri la care este supusă contabilitatea deformează, în unele cazuri, realitatea economică şi financiară a societăţii. Constrângerea juridică constă în metode contabile care privilegiază aspectul juridic al unor operaţii. În acest sens se pot explica: bunuri folosite perioade lungi de timp de societate, înfluenţându-i activitatea, dar care nu sunt în proprietatea acesteia, prin urmare nu apar în bilanţul contabil (bunuri închiriate, concesionate sau luate în leasing); efecte de comerţ încasate înainte de scadenţă, scoase din activul bilanţului cu toate că răspunderea societăţii rămâne până în momentul în care clientul său îşi achită obligaţia; diferite evaluări care sunt influenţate de reguli fiscale. Normalizarea contabilităţii (a contabilităţii financiare) constă în obligativitatea aplicării unor convenţii şi principii care denaturează uneori realitate financiară.

Analiza financiară este o proiectare a metodelor proprii analizei economice în domeniul finanţelor societăţii (întreprinderii). Necesitatea apariţiei ei s-a impus odată cu naşterea şi dezvoltarea economiei financiare. Analiza financiară se poate defini astfel: ,,Un ansamblu de concepte, metode şi instrumente care permit tratarea informaţiei contabile şi a altor informaţii de gestiune în vederea formulării unei aprecieri privind situaţia financiară a unei societăţi sau organizaţii, a riscurilor care afectează această entitate, a nivelului şi calităţii performanţelor sale”.