Analiza gestiunii stocurilor la Romiag SA Brașov

CAPITOLUL I

PROBLEME TEORETICE SPECIFICE DOMENIULUI FINANCIAR – CONTABIL

1.1. Legea Contabilităţii nr. 82/1991,republicatǎ şi modificatǎ

1.1.1.Dispoziţii generale ; organizarea şi conducerea contabilităţii

Societăţile comerciale , societăţile/companiile naţionale , regiile autonome , institutele naţionale de cercetare – dezvoltare , societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară , potrivit prezentei legi , şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea , cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice prevăzute la art.1, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară , performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora , cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali , creditorii financiari şi comerciali , clienţii , instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Ministerul Finanţelor Publice elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii , planul de conturi general , modelele situaţiilor financiare , registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă , normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate , dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit , vizat şi aprobat , precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate , după caz.

Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie , de producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie , după caz. Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

Evaluarea elementelor deţinute cu ocazia inventarierii şi prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale se fac potrivit normelor şi reglementărilor contabile. Reevaluarea activelor imobilizate se face , cu excepţiile prevăzute de reglementările legale , la valoarea justă a acestora. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de regulă de evaluatori autorizaţi.

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare sunt situaţiile financiare anuale , care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare , performanţei financiare , fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.

Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii şi de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Deţinerea , cu orice titlu , de bunuri materiale , titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările legale. Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, după caz. Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.

În contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de lege. Pierderea contabilă se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, capital social şi din alte resurse financiare proprii, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi în conformitate cu metodologia emisă de Ministerul Finanţelor Publice.

2.1.2 Situaţii financiare anuale

Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane cu scop lucrativ au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora, în condiţiile legii.

Situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ şi cont de profit şi pierdere. Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.

Întocmirea situaţiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv şi a celorlalte bunuri şi valori aflate în gestiune şi administrare, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice.