Analiza Manageriala a Activitații economico-financiare la SC Elvila SRL

CAP.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL FIRMEI

1.1 Aspectele esenţiale ce trebuie avute în vedere în definirea managementului

Managementul reprezintă procesul care urmăreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse (umane, materiale, de timp).

Resursele reprezintă input-uri în proces, iar obiectivele reprezintă output-uri în proces. Raportul între input-uri şi output-uri indică randamentul procesului

INPUT > RANDAMENT >OUTPUT

Teoria managementului are un caracter general şi se aplică în toate domeniile. Practica managementului are un caracter specific, în sensul că se aplică într-un anumit domeniu (management organizaţional, management în asigurări, management industrial).

Managementul, abordat concomitent ca teorie şi ca practică, este în etapa actuală, unul dintre cei mai importanţi factori generatori de performanţe economice la nivel de firmă. Funcţionalitatea, eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt dependente apreciabil de calitatea, eficienţa şi eficacitatea managementului.

1.2 Procese, relaţii şi funcţii ale managementului

-Dimensiunile managementului

Managementul firmei se manifestă pe două dimensiuni:

• Procesuală şi

• Relaţională

Dimensiunea procesuală constă în faptul că, la bază, orice acţiune sau fenomen managerial este alcătuit dintr-un număr de faze prin care se stabilesc obiectivele de realizat, sarcinile şi activităţile necesare atingerii acestora şi prin care se integrează eforturile membrilor organizaţiei, utilizând un ansamblu de metode şi instrumente în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor care au determinat constituirea firmei.

-Procese şi relaţii de management În acest fel, managementul prezintă un sistem de procese prin care factorii de autoritate şi deci de decizie, ai firmei, acţionează în interiorul acesteia în scopul asigurării unei eficiente organizaţionale cât mai înalte. Realizarea procesului de management presupune îndeplinirea unor activităţi specifice care pot fi împărţite în câteva grupe definitorii pentru rolul oricărui manager, indiferent de poziţia pe care acesta o ocupă în cadrul firmei.

Procesul de management se poate partaja, având în vedere natura sarcinilor implicate de desfăşurarea lui şi modul de realizare, în cinci funcţii:

• Previziunea

• Organizarea

• Coordonarea

• Antrenarea

• Evaluarea-controlul.

-Previziunea

Funcţia de previziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei şi componentele sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de orizont, grad de detaliere şi obligativitate în trei categorii principale.

In primul rând, prognozele, au un caracter aproximativ nefiind obligatorii. Ele se rezumă la principalele aspecte implicate, conţinând un set de date cu valoare indicativă referitoare la ansamblul firmei.

Planul, este instrumentul în care se finalizează cea mai mare parte a proceselor de previziune. Gradul lor de detaliere variază invers proporţional cu orizontul, în funcţie de aria de întindere.

A treia modalitate principală de concretizare a previziunii o reprezintă programele. Acestea sunt foarte detaliate, elementele cuprinse fiind obligatorii şi prezentând un grad ridicat de certitudine.

-Organizarea

Funcţia de organizare desemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală cu componentele lor, precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.

In cadrul organizării se delimitează două subdiviziuni:

• organizarea de ansamblu a firmei concretizată în stabilirea structurii organizatorice şi a sistemului informaţional (exercitată de managementul superior) şi

• organizarea principalelor componente ale firmei - cercetarea /dezvoltarea, producţia, personalul etc. Specific acestei componente majore a funcţiei de organizare este un management mediu şi inferior.

-Coordonarea

Funcţia de coordonare constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului firmei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric .Deci, coordonarea este o organizare în dinamică a cărei necesitate rezultă, în principal, din:

a. dinamismul firmei şi al mediului ambiant, imposibil de reflectat în totalitate în previziuni

şi în sistemul organizatoric;

b. complexitatea, diversitatea şi reacţiile personalului ce reclamă un feed-back operativ,

permanent, de natură să asigure corelarea adecvată a deciziilor şi a acţiunilor acestora.

Pentru asigurarea unei coordonări eficace este esenţială existenţa unei comunicări adecvate la toate nivelurile managementului, prin comunicare înţelegând transmiterea de informaţii şi perceperea integrală a mesajelor conţinute.

- Antrenarea

Funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îi motivează. Deci, scopul antrenării are un pronunţat caracter operaţional.Fundamentul antrenării îl reprezintă motivarea, care în funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului, dă rezultate pozitive sau negative. În firmele moderne se foloseşte cu prioritate motivarea pozitivă, întrucât la acelaşi volum de resurse financiare utilizate pentru motivare o parte sensibil mai mare a personalului obţine satisfacţii din participarea la procesul muncii, iar climatul de muncă şi cultura firmei sunt superioare, ceea ce, implicit, generează rezultate economice mai mari.