Analiza Riscului de Exploatare

ANALIZA RISCULUI DE EXPLOATARE

Capitolul 1 INTRODUCERE

Inteligenţa Artificială (IA) este o ramură a ştiinţei promovată recent în universităţi şi laboratoare de cercetare. Astfel de tehnici au început să fie promovate cu succes şi în industrie. Se apreciază ca în viitor tratarea problemelor inginereşti cu metode specifice inteligenţei artificiale va creşte considerabil. În plus, tehnicile dezvoltate pe baza programării clasice dau rezultate corespunzătoare cand se utilizează în descrierea elementelor finite, la simularea circuitelor, prelucrarea problemelor algoritmice, nefiind adecvate la o serie de probleme inginereşti. Metodele inginereşti pot fi caracterizate prin „utilizarea algoritmilor euristici în scopul determinării celei mai bune solutii într-o situatie concreta data“. Inteligenţa artificială este domeniul ştiinţei calculatoarelor care se ocupă cu studiul şi crearea sistemelor şi programelor de calcul care prezintă o formă inteligentă: sisteme care învăţa noi concepte, care pot rationa şi deduce concepte utile într-un domeniu al lumii înconjurătoare, sisteme care pot intelege limbajul natural sau percepe şi înţelege un peisaj, într-un cuvânt sisteme care necesită capacităţi inteligente specifice omului

Capitolul 2 Prezentarea Riscului de Exploatare

Date preliminare

Riscul de exploatare exprimă capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţia mediului în care activează, respectiv exprimă flexibilitatea rezultatului economic de exploatare. Aprecierea riscului de exploatare se realizează cu ajutorul „pragului de rentabilitate de exploatare”.

Pragul de rentabililate de exploatare (numit şi venit de exploatare critic, sau punct mort operaţional) este punctul în care veniturile din exploatare acoperă cheltuielile dc exploatare, iar rezultatul din exploatare este nul. După acest prag activitatea de exploatare devine rentabilă.

Pragul de rentabilitate de exploatare se calculează după relaţia:

(1) VePR =Cf / (1-Cv / Ve) = Cf / rmcv

unde: VePR - veniturile de exploatare aferente pragului de rentabilitate;

Cf- costuri fixe totale;

Cv - costuri variabile totale;

rmcv - rata marjei costurilor variabile în veniturile de exploatare;

Evaluarea riscului de exploatare se poate face cu ajutorul următorilor indicatori:

„indicatorului de poziţie faţă de pragul de rentabilitate” (Ipoz), numit şi rezerva faţă de pragul de rentabilitate, care se determină astfel:

(2) Ipoz = Ve - VePR – în mărimi absolute;

(3) Ipoz% = (Ve-VePR) / VePR – în mărimi absolute.

Indicatorul de poziţie exprimă capacitatea firmei de a-şi varia producţia şi a se adapta la cerinţele pieţei.

„momentul realizării pragului de rentabilitate” (PM). numit şi punct mort