Analiza Stocurilor

INTRODUCERE

Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale, de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de întreprindere.

Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii ,de asigurare a activităţii, de asigurare materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei acestuia este determinată de:

-necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse;

-existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:

*stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantităţile livrate şi timpul de livrare;

*stocurile speculative - pentru eliminarea unor influenţe negative ale creşterii preţurilor etc.

-existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp.

Această remarcă ne-ar îndemna să credem, la prima vedere, că procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfăşura fără stocuri sau cu stocuri foarte mici. Însă, o aprovizionare "în timp real" sporeşte considerabil cheltuielile de aprovizionare (transport, manipulare etc.).Pe de altă parte, gestiunea modernă a stocurilor este departe de a mai considera evidentă formarea de stocuri mari peste necesităţile rezonabile ale exploatării. Stocurile supranormative sunt însoţite, pe plan financiar, de pierderi prin imobilizarea inutilă a capitalurilor în aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari, pe care le ocazionează, prin dobânzi peste cele curente, prin deteriorare şi degradări de stocuri etc. In general, pot fi avute în vedere două politici de aprovizionare:

-un număr mic de comenzi axate pe cantităţi mari. In acest caz, stocul este mare, ca şi costul de stocare; dimpotrivă, cheltuielile de derulare a comenzilor sunt mai scăzute, iar condiţiile de cumpărare mai bune;

- un număr de comenzi axate pe cantităţi mici. Această situaţie implică stoc şi cost de stocaj diminuate, dar cheltuielile cu derularea comenzilor şi livrarea cresc.

Cantităţile comandate trebuie să fie calculate de aşa manieră, încât să minimizeze ansamblul acestor costuri şi să evite rupturile de stoc.

Aceste relevari vor fi argumentate in teza, printr-un sir de exemple elocvente si argumente teoretice si practice.

CAPITOLUL I

1. ORGANIZAREA CONTABILITATII STOCURILOR

1.1. CONTINUTUL, CARACTERISTICILE SI PRINCIPALELE STRUCTURI

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vandute, in curs de productie in vederea vanzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Conform O.M.F.P. 1752 / 2005, un activ se clasifica ca circulant atunci cand:

- Este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

- Este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

- Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata;

Activele circulante se utilizeaza pe o perioada scurta in activitatea intreprinderii si in general participa la un singur circuit economic, modificandu-si in permanenta forma.

Stocurile pot intra in intreprindere pe mai multe cai:

- Achizitie

- Productie proprie

- Aport

- Donatie.

Stocurile prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza in structura activelor:

- Se afla succesiv si neintrerupt in diferite faze ale procesului de productie si comercializare;

- Descriu mai multe rotatii (circuite) in cadrul unei perioade de gestiune;

- Sunt destinate a fi consummate la prima lor utilizare (materii prime, materiale consumabile), sau a fi vandute in aceeasi stare (marfurile) sau dupa prelucrare (produsele);

- Contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina u rol important in activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator al acestora din punct de vedere al calitatii si al volumului productiei si al modului de realizare al acestuia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil intreprinderilor.

Un nivel minim al stocurilor poate genera disfunctionalitati pe relatia furnizor – beneficiar si opriri ale procesului de productie.

Un nivel ridicat al acestora, poate deternina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita perioada, fapt ce genereaza dificultati in fluxurile financiare ale firmei.

1.2. DOCUMENTE CONTABILE UTILIZATE PENTRU EVIDENTA STOCURILOR

Operatiunile privitoare la intrarea si iesirea stocurilor sun consemnate in documente primare.

Pentru intrarile de stocuri se folosesc urmatoarele documente:

• Factura – se intocmeste in momentul livrarii bunurilor, cu sau fara existenta avizului de insotire a marfii. Ea indeplineste, pe langa functiile avizului de insotire a marfii sip e cae de act justificativ pentru decontarea livrarilor.

• Avizul de insotire a marfii – se emite la livrarea bunurilor si indeplineste urmatoarele roluri:

o Document justificativ pentru eliberarea si scaderea din gestiune a stocurilor;

o Document de insotire a marfii pe parcursul transportului;

o Document ce sta la baza intocmirii facturii;

o Document de transfer al valorilor de materiale de la o gestiune la alta in cadrul aceleasi unitati.

• Nota de receptie si constatare de diferente – se intocmeste la primirea si recptia bunurilor. In cazul in care se constata diferente la receptie, cand sunt depozitate in mai multe locuri sic and sunt refuzate la plata sunt preluate doar in pastrare. In restul cazurilor, cand la receptie nu se constata diferente fata de documentele furnizorului, nu se mai intocmeste alt act de receptie, semnaturile de receptie se consemneaza pe factura furnizorului.

• Bon de predare – transfer – restituire – este folosit ca document de predare la magazine a bunurilor, pentru transferal lor intre magazii, restituiri la locurile de depozit initiale, ca sursa de date pentru urmarirea realizarii productiei, ca document justificativ de inregistrare in evidenta contabila si in fisa de magazine.

Pentru iesirile de bunuri se folosesc urmatoarele documente:

• Avizele de insotire a marfii si factura – pentru iesirile in afara unitatilor patrimoniale cu semnificatiile aratate mai sus;

• Bonul de consum – pentru materiile prime si materiale date in consumul productive, care au frecventa mai redusa la eliberarea din magazine. Poate fi individual sau colectiv.

• Fisa limita de consum – utilizata la consumul materiilor prime cu o frecventa mare la eliberarea din magazii.

• Bon de vanzare – utilizat pentru vanzarea de marfuri prin unitatile cu amanuntul, sau pentru incasarea numerarului.