Analiza suprafețelor cultivate cu floarea soarelui și a producției de floarea soarelui din regiunea Sud-Muntenia

I. INTRODUCERE

1. Informații Generale

Floarea-soarelui face parte din ordinul Compositales (Asterales), familia Compositae (Asteraceae), subfamilia Tubuliflorae, tribul Heliantheae, subtribul Helianthinae, genul Helianthus1 L. Este nativă în America Centrala și de Nord și răspândită pe tot globul în special pentru obținerea uleiului. Este o plantă ce se cultivă pe suprafețe mari în țara noastră, mai ales în Dobrogea, Câmpia Română și de Vest.

Prin industrializare se obține, în primul rând, uleiul, iar în urma acestui proces rămân șroturile, utilizate în hrana animalelor. De asemenea, pălăriile rămase în urma treierării și turtele de calitate inferioară rămase în urma extragerii uleiului se folosesc ca furaje pentru animale. Turtele de calitate superioară se folosesc pentru prepararea halvalei. Pentru că floarea soarelui este o plantă cu mult polen, cultura este folosită și pentru producerea mierii de albină. Din cojile semințelor se fabrică carbonat de potasiu, furfurol, dar și drojdie furajeră, plăci fibro-lemnoase, alcool etilic, bioxid de carbon lichid și lignină.

În comparație cu alte culturi oleaginoase, floarea soarelui asigură un randament maxim de ulei la o unitate de suprafață. Semințele din soiuri moderne și hibrizi conțin 50-54 % grăsimi cu proprietăți gustative și nutritive înalte.

2. Importanța culturii de floarea-soarelui

Importanța culturii de floarea soarelui este dată de utilizarea ei largă în alimentația omului, dar și în hrana animalelor, având inclusiv utilizări industriale și energetice.

Uleiul de floarea soarelui este folosit în mod special în alimentația oamenilor pentru că are o calitate superioară, o culoare, un gust și un miros plăcute. Este considerat unul dintre cele mai bune uleiuri vegetale, având un conținut ridicat de acizi grași nesaturați. Are un conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol și un conținut ridicat de vitamine - E, B5, B3, B1, K, A și D. Are un punct ridicat de fumegare - 207 grade Celsius pentru uleiul nerafinat și 230 pentru uleiul rafinat.

Și semințele de floarea soarelui pot fi consumate ca atare asigurând în jur de 550 de calorii la 100 de grame consumate. Ele se folosesc și în amestecuri de semințe și fulgi pentru micul dejun, dar și în produse de patiserie și panificație.

Floarea soarelui are și utilizări industriale, ea fiind o sursă primă pentru producerea săpunurilor, detergenților, vopselelor, cosmeticelor, articolelor de toaletă, preparatelor farmaceutice, dar și în fabricarea pesticidelor. Totodată, uleiul de floarea soarelui are proprietăți fizice similare cu cele ale carburantului diesel, așadar această plantă are și utilizări energetice.

3. Rotația culturilor de floarea soarelui

Floarea soarelui nu trebuie cultivată după plante atacate de putregaiul alb - soia, fasolea, năut, sfeclă, specii din familia cruciferelor (rapiță, muștar), nici după plantele atacate de putregaiul cenușiu:cartof, sfeclă, in.

De asemenea, nu este indicată cultivarea după plante cu înrădăcinare adâncă, așa cum sunt lucerna, sfecla, sorgul sau iarba de Sudan. Nici după sfecla de zahăr nu este indicată plantarea de floarea soarelui.

Este recomandată cultivarea după porumb, cereale de toamnă și mazăre. Floarea-soarelui trebuie să revină pe același teren după minimum 4 ani (ideal 5-6 ani) și este o plantă premergătoare bună pentru culturile de primăvară, dar și pentru grâul de toamnă.

4. Pregătirea terenului pentru cultura de floarea soarelui

Înainte de cultivarea acestei plante, terenul trebuie pregătit în așa fel încât să asigure o dezvoltare sănătoasă a plantei și o producție optimă. Vom detalia mai jos toate etapele necesare cultivării corecte:

Arătura :Arătura se efectuează la adâncimea de 22-25 cm. Adâncimea poate fi mai mare în cazul terenurilor îmburuienate, cu cantități mari de resturi vegetale și în cazul solurilor compactate. Este important de asemenea să ținem cont de faptul că în zonele mai umede și pe solurile mai grele, lucrarea de scarificare la 60 cm este în măsură să aducă sporuri de producție de până la 28%.

Fertilizarea solului: Fertilizarea joacă un rol esențial în obținerea unei producții de floarea soarelui mare și de calitate superioară. În primele faze de vegetație este deosebit de importantă nutriția cu azot, fosfor și potasiu. În ceea ce privește îngrășămintele foliare, ele se aplică în două etape - primul în faza de 4-6 frunze și al doilea la începutul apariției calatidiilor.

Sămânța și semănatul: Pentru o producție bună e nevoie de o bază bună, așadar sămânța trebuie tratată adecvat, iar semănarea trebuie făcută la momentul optim și în anumite condiții. Semințele utilizate trebuie să aparțină unui hibrid cu o bună adaptabilitate la condițiile din zonă. Semințele potrivite pentru semănat sunt cele cu puritate fizică de peste 98% și germinație de peste 85%. Totodată, ele nu trebuie să aibă spărturi sau fisuri, să fie cât mai uniforme și cu masa a 1.000 de boabe (MMB) cât mai ridicată.

Perioada recomandată pentru semănatul florii soarelui este atunci când la adâncimea de semănat la ora 7:00 A.M. se înregistrează temperatura de 7 grade Celsius și când vremea este în curs de încălzire. Aceste condiții se înregistrează în perioada 25 martie - 15 aprilie, iar în zonele răcoroase se adaugă la această perioadă o săptămână sau 10 zile.

Adâncimea de semănat recomandată este de 4-5 cm la solurile mai grele și umede și la 5-6 cm pe solurile mai ușoare și mai uscate. Distanța optimă între rânduri este de 70 cm. Dacă irigarea se face pe brazde, distanța între rânduri poate fi de 80 cm.

5. Întreținerea culturii de floarea soarelui

Cultura de floarea soarelui va avea o producție ridicată și de calitate superioară doar dacă este întreținută corespunzător. Chiar dacă este considerată o plantă rezistentă la secetă, în anii cu precipitații reduse și când se dispune de un sistem de irigare, se pot aplica 1-4 udări de 400 - 800 metri cubi la hectar

Polenizarea este un alt factor important în vederea obținerii unei producții cât mai mari. Cele mai importante insecte polenizatoare sunt albinele melifere, așadar, la fiecare hectar trebuie amplasate câte 2 familii de albine în apropiere, atunci când încep să apară primele flori în cultură.

Buruienile concurează cu planta de cultură pentru nutrienți, astfel încât ele trebuie eliminate cât mai devreme. Ele sunt în măsură să compromită cu circa 50% producția.