Anuități - program pentru realizarea unui plan de rambursare a unui credit obligatar prin metoda anuităților constante sau prin metoda anuităților variabile

1. INTRODUCERE

Aplicaţia „Anuităţi” este un program cu ajutorul căruia se poate realiza un plan de rambursare a unei sume prin două metode, la alegere, în funcţie de nevoile utilizatorilor şi anume: metoda anuităţilor constante sau metoda anuităţilor variabile.

Programul rulează pe un calculator compatibil IMB-PC, procesor Pentium II sau mai mult, pe care este instalat sistemul de operare Windows XP, fiind o aplicaţie extrem de accesibilă.

Aplicaţia a fost realizată folosind mediul de programare Visual Basic 6.0, care se găseşte în pachetul Microsoft Visual Studio 6.0, acesta prezentând diverse avantaje:

• se pot crea aplicaţii Windows, cu elemente de interfaţă grafică utilizator foarte prietenoase, prefabricate

• se bazează pe limbajul de programare Basic, care este foarte simplu şi foarte asemănător cu Pascal

Programul poate fi folosit de orice persoană, atât de cele ce activează în domeniul economic, cât şi de persoane ce cunosc mai puţin noţiunile specific economice, dar care doresc să se iniţieze în acestă arie de activitate. Aplicaţia este foarte utilă pentru cei ce doresc un plan de rambursare eşalonată cu ajutorul căruia pot face previziuni economice, ajutând astfel la gestionarea optimă a resurselor financiare. Programul vine în ajutorul utilizatorilor fiind uşor de folosit, aceştia fiind nevoiţi doar să introducă cifrele exacte, iar aplicaţia le oferă planul de rambursare după metoda dorită.

2. PREZENTAREA TEORETICĂ A CONTABILITĂŢII ÎMPRUMUTURILOR DIN EMISIUNI DE OBLIGAŢIUNI (CREDITUL OBLIGATAR)

Creditul obligatar este reprezentat de datoriile pe termen lung create prin vânzarea de titluri de credit negociabile (obligaţiuni) către public sau diverse persoane juridice. Vânzarea se face, de regulă, prin intermediul unor instituţii financiare sau bancare, nefiind exclusă şi posibilitatea vânzării direct de către societatea comercială emitentă.

Întreprinderea emitentă se angajează să ramburseze la termen sau eşalonat ratele scadente şi să plătească o dobândă sub forma cupoanelor ataşate titlurilor de credit. Suma pentru care se pot emite obligaţiuni nu poate să depăşească ¾ din capitalul vărsat şi existent conform ultimului bilanţ aprobat.

Pentru contabilitatea operaţiilor privind obţinerea şi rambursarea creditului obligatar, prezintă interes, cel puţin următoarele elemente:

- durata împrumutului, care trebuie să fie mai mare de un an;

- procentul dobânzii, care este remunerarea anuală a obligaţiunilor;

- valoarea nominală a unei obligaţiuni, care nu poate fi mai mică de o anumită limită şi în funcţie de care se calculează dobânda;

- preţul de emisiune al obligaţiunii, care este valoarea la care este emisă obligaţiunea şi care, adesea, este inferioară valorii nominale. Acest preţ trebuie plătit de persoanele care subscriu obligaţiuni, în momentul emiterii lor;

- valoarea (costul sau preţul) de rambursare, care poate fi egală sau superioară valorii nominale;

- primele acordate obligaţiunilor:

- prima de emisiune este eventuala diferenţă dintre valoarea

nominală mai mare şi valoarea de emisiune mai mică;

- prima de rambursare este eventuala diferenţă dintre valoarea (costul) de rambursare mai mare şi valoarea nominală mai mică. Această primă apare ca un supliment plătit de societatea emitentă, obligaţiunilor.

Ambele prime au rolul de a face împrumutul mai atractiv pentru obligatari.

După cum am precizat, rambursarea împrumutului se poate realiza după mai multe metode şi anume:

a) varianta rambursării împrumutului în integralitatea sa la scadenţa finală (globală) sau prin tragere la sorţi (loterie).

b) rambursarea eşalonată (metoda amortizării financiare)

Sunt două forme: anuităţi constante şi anuităţi variabile.

b1) folosirea anuităţilor constante presupune ca în fiecare an să se ramburseze o sumă constantă formată din rata creditului şi dobândă, pe măsura înaintării în timp, dobânda scăzând şi rata crescând în mod corespunzător.