Aprofundări în contabilitate

Introducere

Scopul acestui proiect este să arate o abordare a standardelor contabile, unde diferite țări cedează din influențele lor în materie de legi ale companiei către un organism supra-naționalist. Practicile de raportate financiară ale statelor membre și cadrul de reglementare a raportării financiare au fost influențate de apartenența la Uniunea Europeană. În această lucrare, vom stabili și vom explica originea formării Uniunii Europene, formarea dreptului comunitar și temele comune care leagă toți membrii statelor în materie de contabilitate.

Capitolul 2. Originea și natura Uniunii Europene

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică unică în lume, care reunește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul.

Uniunea Europeana a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: țările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic și astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.

Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre.

Actuala formă a Uniunii Europene, s-a format din Comunitățile Europene (European Communities), creată in 1950 dintr-o serie de tratate:

- Comunitatea Europeană a Cărbunelui și a Oțelului (ECSC), 1950 (Tratatul de la Paris);

- Comunitatea Economică Europeană (EEC), 1957 (Tratatul de la Roma);

- Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, 1957 (Tratatul Euratom).

În acea etapă de început, s-a pus accentul pe parteneriate industriale și comerciale între membrii statelor, iar cele trei comunități, fiind numite în anul 1965 „Comunitățile Europene’’. De-a lungul anilor, accentul pus pe legăturile politice, precum și pe cooperarea comercială a devenit mai vizibil. Actul Unic European (The Single European Act) din 1986 s-a stabilit în scopul eliminării barierelor, fie cele fizice, tehnice și fiscale. Titlul „Uniunea Europeană’’, a fost adoptat în Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht în anul 1991, iar până la sfârșitul anului 1992, structura unei Singure Piețe a început să prindă contur.

Capitolul 2.1. Scopul unirii

Fondatorii Comunităților Europene au vrut să obțină o apropiere printre oamenii din Europa. Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului, au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii, în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. Ambițiile politice, legate de această temă au variat, diferiți participanți doreau ca această mișcare să ducă la crearea a unei federații ale statelor Europene, iar alții mai prudenți căutau doar beneficiile comerciale.

Pentru cei preocupați de practicile contabilității financiare și raportare, cel mai important dintre aceste obiective este libertatea de mișcare a capitalului.

Între anii 1970 - 1980, Consiliul și Comisia Europeană s-au preocupat să aducă legile companiilor într-un acord care să le apropie. Începând cu anii ’90, legile privind companiile din țările membre, au început să se dezvolte, piața ducând la armonizarea contabilității ce a produs luarea unei decizii formale, care cerea tuturor companiilor listate să aplice IFRS. Acest lucru a produs provocări ce vizau aceste reglementări UE, privind influența dezvoltării IFRS, mai exact, provocările tehnice în ceea ce privește pe cei care reglementau IFRS-urile, precum și utilizatorii acestora. S-au produs diverse dezbateri, în ceea ce privește care este cel mai bun interes pentru companiile mici și mijlocii care nu sunt listate.