Armonizarea cu standardele internaționale de contabilitate cu privire la activele imobilizate

1. Necesitatea şi limitele armonizării contabile internaţionale

1.1 Necesitatea armonizării contabile internaţionale

1.2

Este cunoscut faptul că în prezent, pe plan internaţional, se încearcă o armonizare a tuturor sistemelor contabile naţionale cu o serie de norme contabile internaţionale.

Caracterizarea evoluţiei contemporane a contabilităţii se face prin trei fenomene: normalizarea, armonizarea şi internaţionalizarea.

Normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează prezentarea documentelor de sinteză, modelele contabile şi terminologia.

„Procesul de normalizare este opera de determinare a unui cadru de referinţă. Lui i se pot ataşa trei scopuri fundamentale :

-deţinerea de către puterea publică a unei informaţii omogene, referitoare la întreprinderi;

-valorificarea informaţiilor contabile de către utilizatorii externi, în special în ceea ce priveşte comparaţiile în timp şi spaţiu;

-contribuţia la o alocare mai bună a resurselor financiare, la nivelul unei ţări.”

„Pentru că este o operă colectivă (sau ar trebui să fie), normalizarea contabilă constituie un limbaj comun, care va contribui la asigurarea inteligibilităţii şi comparabilităţii informaţiilor, ceea ce face ca sistemul contabil să devină suportul privilegiat al comunicării, atât în interiorul întreprinderii cât şi pentru utilizatorii externi, atât pe plan naţional cât şi pe cel internaţional.”

Pe plan internaţional, normalizarea contabilă comportă elaborarea de reguli sau de norme aplicabile, în totalitate sau parţial, la un ansamblu de ţări, la un ansamblu de întreprinderi sau de câte un ansamblu de specialişti ai profesiei contabile. Normalizarea contabilă internaţională presupune existenţa de autorităţi capabile să elaboreze reguli sau norme, să le facă obligatorii şi să sancţioneze nerespectarea lor.

„Armonizarea contabilă internaţională este procesul prin care regulile sau normele naţionale, diferite de la o ţară la alta, uneori divergente, sunt perfecţionate pentru a fi făcute comparabile.”

Până nu de mult, contabilii din diferite ţări utilizau limbaje diferite şi dădeau interpretări diferite aceloraşi evenimente şi tranzacţii.

În prezent, cuvântul de ordine pentru majoritatea specialiştilor contabili din toate ţările lumii este „internaţionalizarea”.

Instituţia prin care se realizează normalizarea contabilă internaţională este: „Comisiei internaţionale a standardelor contabile (IASB)”. La origine, normele contabile internaţionale emise de IASB au avut menirea să aducă un răspuns la creşterea rapidă a schimburile internaţionale.

Armonizarea contabilă internaţională este mai intâi, o necesitate ce emană din cerinţele utilizatorilor de situaţii financiare.

Utilizatorii situaţiilor financiare folosesc informaţiile oferite de acestea pentru a lua o serie de decizii economice în urma analizei acestora.

Cadrul contabil conceptual al Comisiei internaţionale a standardelor contabile vizează satisfacerea necesităţiilor informaţionale ale unui complex de şapte categorii de utilizatori:

-„investitorii;

-salariaţii;

-creditorii financiari (cei ce acordă împrumuturi);

-furnizorii şi alţi creditori;

-clienţii;

-guvernele şi administraţiile;

-publicul.”

Un alt factor important este reprezentat de procesul de lărgire a Uniunii Europene. Pe măsură ce noi ţări intră în Uniunea Europeană şi noi societăţi îşi adaptează structurile lor pentru a obţine calificativul de societăţi europene, depăşind stadiul de societăţi naţionale, se asistă la crearea unui număr din ce în ce mai mare de societăţi multinaţionale.

Totodată se poate constata o globalizare crescătoare a pieţelor de capitaluri. „Evoluând într – un cadru multinaţional, apare ca evidentă dorinţa unor întreprinderi de a – şi creşte capitalul în mai multe ţări. Atragerea lor spre diferitele pieţe financiare este dată şi de concurenţa tot mai acută între aceste pieţe, dornice să majoreze „partea” lor în activitatea mondială. Concurenţa între pieţele de capitaluri influenţează autorităţile naţionale de control spre o evoluţie a mentalităţilor favorabilă recursului la normele contabile internaţionale.”