Asemănări și deosebiri între sistemul contabil din țara x și referențialul internațional, proiect de convergență

INTRODUCERE

La nivel mondial, doua organisme joaca un rol dominant în materie de armonizare contabila: Consiliul standardelor de contabilitate financiara (FASB - Financial Accounting Standards Board), organismul american de normalizare, si Consiliul standardelor internationale de contabilitate (IASB - International Accounting Standards Board)

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel american sunt determinate de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale aflate într-un proces de globalizare generală sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalului.

Ea se fundamentează pe convenţii care depind de tradiţiile naţionale, însă se poate spune că standardele universale înlocuiesc omogenitatea particulară, specifică unităţilor teritoriale mici.

Cadrul conceptual american are statutul de teorie contabilă normativă, valoarea lui fiind dată de dubla soluţie pe care a oferit-o: de a asigura coerenţa standardelor; de a contribui la asigurarea independenţei organismului de normalizare. Coerenţa înseamnă a atribui obiective contabilităţii. Obiectivele sunt diferite, în funcţie de utilizatorii informaţiei contabile.

Se manifestă astfel necesitatea pentru o structură de raportare contabilă accesibilă şi identică pentru întreaga lume contabilă.

Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

CAPITOLUL I

1.1. Asemanari care au dus la armonizarea standardelor

Armonizarea contabila internationala reprezinta procesul institutional ce are ca obiect convergenta normelor si practicilor contabile nationale, în scopul facilitarii comparatiilor situatiilor financiare ale întreprinderilor din tari diferite.

Spre deosebire de normalizare, ce are ca obiect elaborarea de norme identice si aplicarea uniforma a acestora în acelasi spatiu geopolitic, armonizarea vizeaza stabilirea unei echivalente între diversele practici contabile. De fapt, armonizarea care este mai putin restrictiva, ea fiind o forma atenuata a normalizarii.

Procesul de armonizare a contabilitatii se poate dezvolta în cadrul unei regiuni (armonizare regionala) sau la nivelul mondial (armonizare mondiala).

Datorita amplorii si duratei sale, cel mai relevant caz de armonizare contabila regionala este cel al armonizarii contabile europene.

În contextul reconstructiei europene, armonizarea contabila a constituit unul dintre mijloacele de integrare economica prevazut de Tratatul de la Roma. Astfel, crearea unei mari piete concurentiale presupunea ca informatiile produse de catre întreprinderi sa fie inteligibile în toate tarile si, în consecinta, situatiile financiare sa fie armonizate.

Rezultatele armonizarii contabile europene s-au concretizat în comparabilitatea practicilor practicilor contabile si de informare financiara ale societatilor europene si în ameliorarea calitatii rapoartelor anuale.