Asemănări și diferențe între sistemul contabil din Italia și referențialul internațional contabil - proiecte de convergență

Introducere

“Unde nu este ordine, domneste confuzia”

Luca Paciolo

Unul dintre termenii utilizati frecvent in zilele naostre il reprezinta globalizarea. Globalizarea include o multitudine de procese care afecteaza esential toate domeniile vietii economico-sociale. Ea poate fi considerata un fenomen, o ideologie, o mentalitate, o strategie, sau toate acestea la un loc.

Globalizarea semnifica “procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica si socio-culturala”.

Globalizare pietelor financiare nu a ocolit domeniul contabilitatii. Aparitia si dezvoltarea fara precedent a instrumentelor financiare a impus necesitatea elaborarii de norme contabile care sa reflecte realitatea economica si financiara.

Contabilitatea a fost influentata in dezvoltarea sa de-a lungul timpului de foarte multi factori ce explica de ce tarile au dezvoltat sisteme contabile diferite. In ciuda existentei unor similitudini privind sistemele contabile ale diferitelor tari, se poate spune ca exista tot atatea sisteme contabile cate tari exista pe glob, deoarece nu pot fi gasite doua sisteme contabile in intregime identice.

Calitatea procesului decizional, eficienta sistemului fiscal si al pietelor internationale de capital sunt legate direct de calitatea comunicarilor contabile. Tabloul managerului modern este de neconceput fara informatii inteligibile, relevante, credibile si comparabile. De altfel, principalele procese care compun reforma contabila contemporana la nivel mondial sunt normalizarea, armonizarea, convergenta, conformitatea si internationalizarea. Normalizarea contabilitatii reprezinta premisa si consecinta a nevoii de universal in contabilitate.

Utilizarea unui limbaj comun in domeniul contabilitatii, a unor reglementari coerente si compatibile la nivel international a devenit o necesitate.

Capitolul 1. Sisteme contabile

1.1 Aspecte generale ale sistemelor contabile

In multe tari se utilizeaza limbaje contabile diferite, dar mai mult decat atat si interpretarea rezultatelor difera de la o tara la alta. Pentru ca misiunea contabilitatii sa fie indeplinita cu succes, este indispensabil ca limbajul contabil sa fie inteles de utilizatori. In aceste conditii, intre cererea si oferta de informatii se interpune procesul de normalizare.

Normalizarea contabila este procesul prin care se armonizeaza metodele contabile, terminologia si prezentarea documentelor de sinteza. Scopul fundamental al normalizarii se manifesta in trei directii principale:

- obtinerea de catre puterea publica, a unei informari omogene, referitoare la intreprindere;

- valorificarea informatiilor contabile de catre utilizatorii externi;

- valorificarea informatiilor de catre factorii decizionali din intreprindere

Avand in vedere tipologia sistemelor contabile actuale, rezulta ca si procedurile de normalizare aplicabile in fiecare tara sunt diferite, in conditiile extinderii pietei unice europene deschise schimburilor economice mondiale.

Pe plan mondial coexista mai multe culturi si sisteme contabile, doua dintre ele fiind deosebit de marcate si influente, si anume:

Cultura contabila si sistemul de contabilitate vest-european, denumit si continental, ale carui promotori sunt Franta si Germania. Tari ce subscriu acestui sistem sunt: Belgia, Germania, Franta, Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Elvetia si Japonia.

Cultura contabila si sistemul de contabilitate anglo-saxon ale caror promotori sunt Anglia si SUA. Principalele tari adepte ale acestui model contabil sunt: SUA, Anglia, Canada, Australia , Olanda, Noua Zeelanda, Singapore.

Deosebirile fundamentale dintre cele doua culturi contabile se manifesta pe urmatoarele planuri esentiale:

a) Pe plan institutional contabilitatea continentala este puternic normata si deci regizata de un plan contabil general, care cuprinde un mare numar de norme imperative si recomandative, in timp ce contabilitatea anglo-saxona se bazeaza pe traditii si cutume, nefiind „incorsetata” intr-un plan contabil general, ci intr-un cadru conceptual contabil;