Aspecte Nationale si Internationale privind Contabilitatea Imobilizarilor

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Aspecte Nationale si Internationale privind Contabilitatea Imobilizarilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 42 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

1. EVALUAREA SI CONTABILIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE IN REFERENTIALUL INTERNATIONAL (o sinteza a lui IAS 16 + exemple)
2. PARTICULARITATI PRIVIND TRATAMRNTUL IMOBILIZARILOR CORPORALE IN ROMANIA (referirile omfp 1752 la imo corp + exemple )
3. CONCLUZII

Extras din document

1. EVALUAREA SI CONTABILIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE IN REFERENTIALUL INTERNATIONAL

În decembrie 1993, IAS 16 a fost revizuit ca parte a proiectului referitor la Comparabilitate si îmbunatatiri ale situatiilor financiare. El a devenit IAS 16, Imobilizari corporale (IAS 16 (revizuit 1993)).

În iulie 1997, când a fost aprobat IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare. Paragraful 66 (e) din IAS 16 (revizuit 1993) (actualul paragraf 60 (e) din prezentul Standard) a fost amendat.

În aprilie si iulie 1998 mai multe paragrafe din IAS 16 (revizuit 1993) au fost revizuite pentru a fi consecvente cu IAS 22 (revizuit 1998), Combinari de întreprinderi, IAS 36, Deprecierea activelor si IAS 37, Provizioane, dator si active contingente. Standardul revizuit (IAS 16 (revizuit 1998)) a intrat în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 iulie 1999.

În aprilie 2000, paragraful 4 a fost modificat de IAS 40, Investitii imobiliare. IAS 40 intra în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 2001.

În ianuarie 2001, paragraful 2 a fost modificat de IAS 41, Agricultura. IAS 41 intra în vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadele începând de la 1 ianuarie 2003.

În martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 ,,Contabilitatea imobilizarilor corporale. Ultima revizuire a Standardului a avut loc în anul 2004, acesta intrând în vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul nr. 16 se refera, în traducere stricta, la ,,Terenuri, cladiri, constructii si echipamente, preluat în versiune româneasca prin ,,Imobilizari corporale.

Standardul International de Contabilitate nr. 16 ,,Imobilizari corporale are ca obiectiv ,,descrierea tratamentului contabil pentru imobilizari corporale astfel încât utilizatorii situatiilor financiare sa poata discerne cu privire la informatiile despre investitia unei entitati în imobilizarile sale corporale si la modificarile dintr-o astfel de investitie. Problema principala în contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din depreciere aferente.

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe, exceptând cazul când un standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.

IAS 16 spune ca o imobilizare corporala este un activ tangibil detinut:

- pentru a fi utilizat in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative

- de la care se asteapta sa fie utilizat pe o perioada mai mare de un an

Un element de imobilizari corporale este recunoscut in activ atunci cand:

1. este probabil ca intreprinderea sa beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia;

2. costul lui poate sa fie evaluat in mod fiabil.

Standardul IAS 16 foloseste si urmatorii termeni:

- valoare contabila – este valoarea la care un activ este recunoscut în bilant dupa scaderea amortizarii acumulate pâna la acea data, precum si a pierderilor cumulate prin depreciere;

- valoare justa – reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii cu pretul bunului determinat obiectiv;

- amortizarea – este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durata de viata utila;

- valoarea amortizabila – reprezinta costul activului sau o alta valoare substituita costului în situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala;

- costul – reprezinta suma platita în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau la data constructiei acesteia;

- durata de viata utila – este perioada în care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate, sau numarul de unitati de productie similare preconizate sa se obtina din active de catre o entitate;

- valoarea reziduala – reprezinta valoarea neta pe care o întreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfârsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate;

- valoarea recuperabila – este cel mai ridicat pret net de vânzare al unui activ si valoarea sa în utilizare;

- pierderea din depreciere – reprezinta diferenta dintre valoarea contabila si valoarea recuperabila.

Costul de intrare include:

- pretul de cumparare, inclusiv cheltuielile de import, taxele vamale si taxele nerambursabile (din costul de intrare sunt deduse rabaturile si remizele);

- toate costurile atribuite in mod direct pentru a aduce bunul in starea si in locul necesare utilizarii sale (in aceste costuri nu sunt incluse cheltuielile generale si administrative);

- costurile obligatorii de dezafectare si reamenajare a zonei.

Achizitionarea pe calea schimbului a unei imobilizari corporale se face la costul de intrare care reprezinta valoarea justa, exceptand situatia in care tranzactia nu are continut economic sau daca valoarea justa nu poate sa fie determinata fiabil.

Cheltuielile pentru inlocuirea sau innoirea unei componente trebuie sa fie contabilizate ca o achizitie a unei imobilizari separate.

Cheltuielile ulterioare care vizeaza o imobilizare trebuie sa fie adaugate la valoare contabila a activului, daca ele raspund conditiilor de recunoastre a unor imobilizari corporale. Toate celelalte cheltuieli afecteaza rezultatul exercitiului, in perioada angajarii lor.

Daca partile componente ale unei imobilizari corporale au durate de viata utila diferite sau aduc beneficii întreprinderii într-un mod diferit, utilizându-se rate si metode de amortizare diferite, standardul recomanda recunoasterea lor separata.

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte Nationale si Internationale privind Contabilitatea Imobilizarilor.doc

Alte informatii

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE