Aspecte privind evidența contabilă și analiza capitalurilor la SC Forsev SA

INTRODUCERE

În formă generică noţiunea de capital cuprinde totalitatea surselor de finanaţare aflate la dispoziţia unităţilor patrimoniale, între care poziţia principală o are capitalul propriu, fără a neglija intervenţia provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli constituite de agentul economic în scop autoprotecţie pentru împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni.

Capitalurile exprimă, în esenţă subformă bănească, obligaţiile unităţii faţă de cei care participă la constituirea sa, aceştia fiind atât persoane fizice (asociaţi sau acţionari), cât şi persoane juridice (societăţile comerciale, fundaţii, instituţii, statul). Capitalul este unul din factorii de producţie care poate fi definit ca o bogăţie folosită pentru producţie fiind evident faptul că fără capital societatea nu ar putea fi influenţată iar activitatea n-ar avea sens. Organizarea şi conducerea corectă a contabilităţii capitalurilor, pe lângă faptul că reprezintă obligaţia legală a oricărei societăţi comerciale, prezintă importanţă şi pe considerentul că aceasta stă la baza calculării dividendelor, acoperirii pierderilor, determinării rezervelor legale şi statutare. Capitalul societăţilor comerciale constituie componentă a pasivului patrimoniului destinat de a finanţa de o manieră durabilă activul patrimonial. Pe considerentul că, capitalurile rămân la dispoziţia unei entităţi economice pe o perioadă mai mare de un an, ele sunt cunoscute şi sub denumirea de capital permanent.

Problematica abordată în cadrul lucrării „Aspecte privind evidenţa contabilă şi analiza capitalurilor la S.C. FORSEV S.A. surprinde aspecte ce privesc contabilitatea capitalurilor în cadrul S.C. FORSEV S.A., în condiţiile în care acestea au un rol decisiv în aprecierea puterii economice a societăţii respective. Scopul lucrării este de a aduce la cunoştinţă ce importanţă are capitalul la înfiinţarea unei societăţi cât şi de a face o prezentare cât mai amănunţită a capitalului social, a primelor de capital, a rezervelor, a rezultatului reportat, a rezultatului exerciţiului,a provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli,a împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni, a creditelor bancare pe termen lung şi mediu a datoriilor legate de participaţii şi a altor împrumuturi şi datorii asimilate şi de a trasa cât se poate de elocvent rolul capitalurilor în cadrul unei întreprinderi.

Această lucrare este structurată pe trei capitole în care se prezintă capitalurile structura acestora precum şi importanţa lor în cadrul unei societăţi.

În primul capitol “Delimitări şi structuri privind capitalurile” se abordează aspectele generale privind capitalurile unei întreprinderi, structura lor dar şi modul de constituirea al acestora.

Astfel că, capitalurile deţinute de agenţii economici reprezintă surse stabile şi permanente de finanţare a activului patrimonial. Capitalurile se formează la înfiinţarea socetăţii, iar pe parcursul desfăşurării activităţii ele se majorează sau diminuează, după caz, iar la încetarea activităţii se lichidează.

Capitalul unei întreprinderi este constituit din capital propriu, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli similate capitalurilor proprii şi împrumuturile pe termen mediu şi lung şi alte surse cu durata de finanţare mai mare de un an. Capitalul propriu al întreprinderii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile. Indiferent de mărimea şi natura societăţii comerciale el condiţionează constituirea juridică a unei societăţi comerciale, exprimă garanţia partenerilor antrenaţi în tranzacţii cu unitatea economică condiţionează angajările de ereditate, motive pentru care trebuie specificat în toate documentele care circulă în afara întreprinderii.

Capitalul propriu se compune din capital social care se formează din sume puse la dispoziţia societăţii cu caracter permanent de către proprietari sub forma aporturilor în numerar sau în natură, din creşterile ulterioare de capital, din primele legate de capital, din diferenţele favorabile din reevaluări, din rezerve şi din rezultatul exerciţiului.

Al doilea capitol “Evidenţa şi contabilizarea capitalurilor la S.C. FORSEV S.A. vizează analiza detaliată a evidenţelor structurale privind capitalurile precum şi contabilitatea acestora, prezentarea generală a S.C. FORSEV S.A. şi operaţiuni contabile de înregistrare a capitalurilor precum şi constituirea acestora la societate.

Perceput ca o garanţie oferită de societate pentru obligaţiile asumate în rapoturile sale cu terţii, capitalul social poate fi definit drept suma aporturilor în natură şi numerar aduse de către acţionari/ asociaţi într-o societate comercială, în schimbul dobândirii de titluri (acţiuni / părţi sociale) emise de acceasta. Capitalul subscris şi vărsat se înregistrează discret în contabilitate pe baza actelor de constituire a persoanelor juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Pentru societăţile pe acţiuni şi cele cu răspundere limitată capitalul social este divizat în acţiuni şi respectiv părţi sociale egale.

Rezervele reprezintă o componentă distinctă şi realtiv importantă a capitalurilor, constituindu-se din profitul brut şi din cel net, după caz, din prime de capital, diferenţa din reevaluarea imobilizărilor corporale, care este cerută uneori de lege, de statut sau de alte acte normative, în scopul asigurării unei măsuri suplimentare de protecţie împotriva efectelor pierderilor pentru întreprindere şi creditorii acesteia.

Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt surse constituite la sfârşitul exerciţiului financiar, în temeiul principiului prudenţei, cu scopul de a evita posibile pierderi generate de apariţia unor fenomene de risc: litigii cu alte societăţii, garanţii acordate clienţilor, cheltuieli cu reparaţii capitale,pierderi din schimb valutar. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă fonduri care se constituie la încheierea exerciţiului prin majorarea cheltuielilor de exploatare, a cheltuielilor financiare şi a celor excepţionale, după caz, privind amortizările şi provizioanele.

Capitaluri străine sunt surse atrase de întreprindere de la alte societăţii sau de la bănci , sub forma împrumuturilor pe termen mediu şi lung.

Capitalurile proprii constituite în cadrul unei societăţi sunt adeseori insuficiente pentru acoperirea nevoi globale de finanţare a respectivei unităţi şi atunci aceasta este nevoită să apeleze la alte mijloace de finanţare precum emisiunea de de obligaţiuni, credite bancare pe termen scurt, mediu şi lung, credite furnizori şi alte datorii din exploatare. Capitalurile obţinute din aceste surse formează nivelul de îndatorare a societăţii pe termen scurt mediu şi lung.

În ultimul capitol intitulat “Analiza indicatorilor economico-financiari la S.C. FORSEV S.A.” am analizat principalii indicatori economico-financiari deoarece capitalurile proprii ale unei unităţi sunt folosite şi în calculul acestor indicatori. Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie să ofere soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor. Indicatorii economico-financiari analizaţi la S.C. FORSEV S.A. sunt: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă; lichiditatea şi solvabilitatea firmei; indicatori specifici echilibrului economico-financiari şi rentabilitatea.

Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii referitoare la activitatea sociatăţii precum şi referitoare la evoluţia capitalurilor la această societate. Am enumerat numai câteva din tendiţele ce urmează a le prezenta pe parcursul capitolelor următoare din dorinţa sublinierii factorilor care în opinia mea sunt foarte importanţi în activitatea oricărui tip de societate.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND CAPITALURILE

1.1. Definirea şi structura capitalurilor.

Capitalurile, denumite în literatura de specialitate şi capitaluri permanente, reprezintă totalitatea surselor de finanţare de care dispune unitatea patrimonială pentru o perioadă mai mare de un an. Altfel spus, ele constituie sursele de finanţare cu caracter stabil pe care le poate utiliza întreprinderea pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ.

Sub aspect economic, capitalul cuprinde totalitatea resurselor materiale care, prin asociere cu ceilanlţi factori de producţie ( munca , ştiinţa , informaţia , pământul ), participă la producerea de bunuri în scopul obţineri unui profit.

Cu ajutorul capitalurilor, societatea îşi procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de inventar , etc.

Din punct de vedere patrimonial, capitalurile sunt elemente de pasiv.

Capitalurile se formează la înfiinţarea socetăţii, iar pe parcursul desfăşurării activităţii ele se majorează sau diminuează, după caz, iar la încetarea activităţii se lichidează.

Conturile de capitaluri cuprind totalitatea resurselor de finanţare stabile, aflate la dispoziţia unităţii patrimoniale formate din:

1 capitalurile proprii;

2 provizioane pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii;

3 împrumuturile pe termen mediu şi lung şi alte surse cu durata de finanţare mai mare de un an.