Audit Financiar la Insitutii Publice - Salarizare

INTRODUCERE

Lucrarea prezintă mecanismele de funcţionare ale unui audit extern independent, într-o societate democratică modernă. Semnalează complexitatea şi importanţă esenţială pentru satisfacerea obligaţiei de a transpune şi a raporta, utilizarea fondurilor publice.

Curtea de Conturi este una dintre cele mai importante instituţii ale statului de drept, fapt pentru care aproape toate statele democratice ale lumii au prevăzut chiar în legile lor fundamentale funcţionarca unei astfel de instituţii.

Necesitatea şi importanţa acestei instituţii decurge nemijlocit din principiile democratice ale organizării şi funcţionării statului şi rezidă în aceea ca populaţia trebuie sa cunoască dintr-o sursă independentă şi competentă dacă banii de care ea se dispensează, direct sau indirect, prin impozite, precum şi dacă averea publică sunt administrate conform voinţei sale statuatare prin legi adoptate de un Parlament pe care ea însăsi îl alege.

Motivul alegerii accstei teme s-a bazat pe faptul că administrarea banilor publici şi a patrimoniului public reprezintă o importanţă deosebită într-un stat modern, deoarece de buna desfăsurare a acestui proces depinde în mare parte prosperarca întregii socictăţii.

Exercitarea controlului asupra organelor şi instituţiilor care utilizează fonduri publice devine astfel inerentă asigurării unei gestionări eficiente a treburilor publice în scopul satisfacerii necesitătilor cotidiene ale societătii, în formele şi metodele prevazute de legislatia în vigoare.

Tot odată observarea şi aplicarea teoriei în practică fiindu-mi facilitată de faptul ca sunt angajatul unei instituţii de sat asupra caruia curtea de conturi exercita verificări periodice

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ŞI TIPOLOGIA AUDITULUI

Profesia de contabil există cu doua milenii i.e.n., iar interesul pentru audit a aparut începând cu secolul al XIII-lea, având ca obiect, în special verificarea conturilor marilor organizaţii administrative.

Secolul al XVIII-lea şi prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus modificari în ceea ce priveste categoria ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdicţionale şi acţionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferaţi din categoria celor mai buni contabili.

Datorită aparitiei pietelor de capital şi dezvoltării comerţului internaţional în perioada anilor 1940-1970 ordonatorii de audit îşi lărgesc sfera în rândul băncilor, patrimoniului şi al instituţiilor financiare. În perioada 1970-1990 obiectivele auditului se orientează spre atestarea auditului intern, respectarea cadrului conceptual contabil şi a normelor de audit.

Auditui financiar contabil, domeniul de vârf al profesiei contabile, a fost legiferat în România abia în anul 1999, cunoscând paşii importanţi atât prin CECCAR , cât şi prin Ministerul Finanţelor prin înfiinţarea Camerei Auditorilor din România care a elaborat Standardele de Audit şi Codul privind conduita etico-profesională în domeniul auditului financiar dupa Normele IFAC .

Obligativitatea efectuării auditului financiar contabil prevăzut prin lege de toate societaţile comerciale, regiile autonome, instituţiile publice, băncile, fondurile de investiţii, ar fi prevenit falimentul, bancruta frauduloasă şi pierderile de resurse financiare ale populaţiei printr-o informare corectă, onestă a tuturor participanţilor la viaţa economico-socială. Realizarea auditului financiar contabil presupune o cunoaştere în profunzime a cadrului contabil conceptual la nivel national şi intemational, a postulatelor, principiilor, normelor, regulilor de evaluare, a instrumentelor tehnice contabile si, implicit, Standardelor Internaţionale de Audit.

1.1 DEFINIREA ŞI OBIECTIVELE AUDITULUI

Etimologia, cuvăntului audit îşi are originea în latinescul "audire"= a asculta şi transmite mai departe.

În general, prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii rezonabile şi independente prin raportarea ei la un criteriu de calitate în vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, obiectivul unui angajament de audit al situaţiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului să exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul identificat de raportare financiară.

Îndeplinirea acestui obiectiv în condiţii de certitudine absolută, chiar dacă este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua aceste costuri există însă posibilitatea realizării auditurilor pe bază de teste. În acest context auditorii, prin rapoartele lor, caută să ofere o asigurare rezonabilă, nu o asigurare absolută, că situaţiile financiare, examinate sunt complete şi întocmite în conformitate cu prevederile legilor reglementărilor relevante în vigoare.

Să identifice şi să evalueze riscurile asupra regularităţii, proprietăţii şi controlului financiar din cadrul organismelor centrale guvernamentale şi asupra modului de raportare a punctelor slabe către entităţi şi Parlament.